Poveste despre Pisicu

A fost odata ca niciodata ziua de-aseara. Si-aseara Pisicu iar se juca in css (btw, imi lasati un comentariu sa-mi ziceti cum vi se pare? eventual cum vi se pare si blogu despre blues; sarumana). Iar io imi vedeam de treaba.

Si cum imi vedeam io de treaba, brusc suna telefonu. Si-n telefon era o voce care mi-a zis sa-i zic o poveste dspre Pisicu. Spre marea bucurie a lu Pisicu, am zis-o. Si iata cum am zis:

A fost odata ca niciodata Pisicu. Si Pisicu era foarte vesel si plin de imaginatie. Si intr-o zi a invatat sa citeasca. Si-atunci imaginatia lui a explodat, si-aproape ca nu mai putea sa distinga realitatea de lucrurile pe care si le imagineaza; si chiar gasea si argumente pentu asta, ca-l citise si pe episcopul Berkeley si nici nu era realist extern sau modal. Si Pisicu,treptat, a inceput sa creada ca toate lucrurile din juru lui are suflet. Si-asa credea si despre mingiute.

Mingiutele lu Pisicu era multe si colorate si din burete. Pisicu le iubea in mod deosebit pentru ca atunci cand le musca, mingiutele nu murea, cum se intampla cu alte jucarii ale lui, precum Puisoru. Si iubindu-le si crezand ca are viata, Pisicu a inceput sa facatot felu de lucruri ciudate, cum a fost atunci cand a luat mingiuta albastra si a dus-o in tavita lui cu nisip,ca sa faca si ea ce face pisicile-n tavita cu nisip. Sau atunci cand, in fiecare dimineata, le ducea pe toate mingiutele la castronasele lui, ca sa manance si ele. Si nimic nu mai era ca pe vremuri, cand ne jucam amandoi fotbal si baschet si tenis cu ele, ci incepea sa fie mai ciudat.

Si vazand ce face Pisicu, m-am gandit ca trebuie sa-i bag mintile-n cap si sa-l invat cum sa discearna realitatea de alte lucruri, ca de pilda lucrurile imaginate. Si, dupa ce in prealabil am citit Protagoras si Theaitetos si Boran Viandovici, l-am loat in brate pe Pisicu si am inceput sa-i povestesc despre ceea ce este real si si ceea ce este imaginar. Si Pisicu s-a plictisit foarte repede, si mi-a zis ca daca el vrea ca mingiutele sa aiva viata, atunci o sa aiva, fiind profetul Dumnezeului ales al Nepalului. Si, pe loc, le-a insufletit.

Insufletite fiind, mingiutele s-a dovedit a fi foarte proaste, alerga prin casa si se-ascundea sub fototliu si sub canapea si sarea de-acolo cand nu te-asteptai si te speria, fiind foarte enervante. Si Pisicu s-a suparat pe ele si le-a dezsufletit la loc, preferand doar sa-si imagineze ca-i insufletite.

Si, fiind si foarte intelept, Pisicu s-a gandit sa traga si-o invatatura din toata tarasenia cu mingiutele-nsufletite si invatatura a fost ca imaginatia e mai buna ca realitatea, la fel cum Puisoru e mai bun ca mancarea de pisici cu peste.

Hai va iubim. Si iubindu-va, va aratam cum statea Pisicu in camera lui.

— scris de gavagai