I-aş atrage atenţia lui Gavagai că noi ştim cum e el MULT MAI BINE decât o ştie el însuşi. Asta fiindcă (1) el Însuşi e subiectiv şi deşi eu crez că un om e mai mulţi oameni, toţi oamenii care e Gavagai e subiectivi, şi (2), pentru că noi suntem mult mai abilitaţ să estragem esenţialul care contează din Gavagai, pentru că, spre deosebire de el însuşi, nu suntem asaltaţi de episoade nu foarte semnificative, cum ar fi cum e Gavagai când se scobeşte în nas.

Aşadar, cred că a fost foarte înţelept din partea lui să ne ceară părerea despre el însuşi, însă nu prea înţelept când mai consideră că el este cel care ştie cum e în realitate şi nu noi, doar fiindcă o tot dă cotită precum borges. Gavagai, te înşeli. Ceea ce pot spune cu siguranţă despre dumneata este că nu ştii cum eşti. Mai mult, nu ştii CE eşti. Cu toate astea, nu din cauza asta ţi-ai făcut blog. Suspiciunea mea este alta, şi anume că nu eşti singur. Desigur, visul ca toţi gavagaii sau măcar cei mai mari dintre ei să se unească este imposibil, afară doar dacă nu cumva forţele naturale care au dus la apariţia blogului dumitale nu vor altfel. Hai hic.

iar faptul ca stiu cum e nu ma poate opri din a ma gandi ce cred despre omu’ asta pe care-l stiu cum e. si ce-o sa zic? ca mi-e dor de borcanele alea de nes, de poante si ras de ne cacaram pe noi, de multele idei risipite in fumul tigarilor alora? deci, concluzie la inceput de enunt: gavagai asa cum e te-ndeamna la nostalgii. e bine ca e, e o mionune de dumnezeu. si, da, scrii mult mai mult decat apucam noi sa citim. probabil multe texte apuci sa le si stergi inainte sa le citeasca muritorii. pasa proasta trece doar pasand-o. fa o leapsa cu pasa aia a ta. hai sa vedem cui’o dai. hai seara buna. te pup ma