Povestea lui Borges despre fetita care se temea de necunoscut

Dupa cum v-am promis, iata, acum catava vreme deja, va redau in sfarsit integralitatea povestii lui Borges despre fetita care se temea de necunoscut. Hai lectura placuta.
Povestea fetitei care se temea de necunoscut mi-a fost spusa de rabi Haym, care o citise intr-un manuscris atribuit lui Serenus Hispanus care il cita pe Hisdosus Scholasticus. Serenius s-a aratat interesat de poveste pentru ca ridica problema cunoasterii infinite a Creatorului. Rabi Haym, la randul lui, crede ca in poveste se pot discerne urme ale cabbalei geometrice, o doctrina straveche la care nu a facut aluzie decat Philon din Alexandria intr-un pasaj obscur.
Demult, in tinutul Maccabeilor, locuia fetita care se temea de necunoscut. Statea toata ziua pe o piatra, privind speriata in jur, iar noaptea se retragea in pestera ei si nu inchidea ochii decat pentru a vedea cosmaruri infricosatoare. Anii treceau peste spaimele ei, iar ea devenea treptat o umbra.
Intr-o alta varianta a povestii, transmisa de gavagai in jurnalul sau, fetita traia in zilele si in orasul tau, dar este vorba, neindoielnic, de o contaminare.
Si intr-o noapte intunecata si rece, pe cand fetita tremura, in pestera ei intra un calator. Terifiata, fetita a inchis ochii asteptand-se la orice. Auzind fosnetul pleoapelor inchizandu-se peste conjunctiva uscata, calatorul a chicotit sinistru.
- Tu esti fetita care se teme de necunoscut, zise calatorul cu siguranta rece in glas.
Fetita fosni dn nou pleoapele, incercand sa-l zareasca pe calator.
- Vino, nu te teme, zise el, iar vocea ii rasuna ca un ciob de gheata.
Din pieptul fetitei se auzi iesind un suspin de spaima.
- Stii ca nu poti fugi de mine, zise calatorul. N-ai de ce sa te temi.
- Dar nu te cunosc, zise fetita cu voce stinsa.
- Numele meu este gavagai, o asigura calatorul.
Un pic mai linistita, fetita iesi din strafundurile pesterii. gavagai o lua de mana si plecara. De atunci n-au mai fost niciodata zariti in tinutul Maccabeilor.
Dar, se pare ca spune Hisdosus Scholasticus citand o sursa necunoscuta, povestea are si o urmare. gavagai a inventat un timp infinit in forma de eternitate si un spatiu la fel de infinit, in forma de labirint, si a adnat acolo toate cartile posibile. Si in centrul labirintului a asezat-o pe fetita care se temea de necunoscut. Iar fetita, pentru a-si infrange spaima, si-a inceput infinita calatorie prin labirint, mergand neobosita printre rafturi, clasand si fisand, citind si cautand si gasind mereu o noua carte necunoscuta.
Rabi Haym vede in aceasta poveste expresia cea mai pura a doctrinei Cabbalei geometrice, in care cunoasterea este rezultatul obtinerii unei structuri generative de figuri simple, dispuse labirintic si intercomunicabile. Cercul si dreapta, crede rabi Haym, sunt prea nevolnice pentru a suporta intinderea cunoasterii. Suportul acesteia, labirintul, trebuie sa fie cu necesitate o figura similara celei a subiectului cunoscator, circumvolutiile carteziene.

— scris de gavagai