Io ma gandesc mult si des la cuvinte, si sper c-o fac cu folos. Da niciodata pana acum nu m-am gandit la un cuvant simplu care se mananca. Si bine c-am auzit expresia, ca uite, muream negandit pana la capat.
Privind la viata mea in urma, ca se pare c-a venit vremea sa fac asta (iar o sa ma certe Clebs), iata c-am facut o gramada de lucruri cu civintele, ca nici cu gandu n-ati fi gandit pana sa ma cititi. Le-am mangaiat, le-am chinuit, le-am abuzat, le-am pus un boa mov la gat si-am tras de capete, nici nu mai tin minte ce le-am mai facut. Da niciodata nu mi-a trecut prin cap sa le mananc.
Ideea mi-a fost data, nu dupa cum ati fi tentati sa credei, de Pisicu, ci de o fata pe care-am vazut-o io la tv in timp ce cautam postul Taraf, sa vad daca mai am norocu sa dau peste reclama la Kosmodisk. Si fata pe care-am vazut-o repeta intr-una “un cuvant simplu care se mananca”, de m-a si fascinat.
Pofticios din fire fiind, am inceput sa salivez, mai ales ca-mi venise si-o idee pe care o s-o devoalez peste vreo doo ore. Da-n timp, in timp ce hohotele lu Pisicu se stingea din lipsa de aer, mi-am dat seama ca ideea nu era chiar asa de idioata. Ca de fapt e o metafora care descrie cu acuratete ce face scriitorii: tocanita de cuvinte, salata, bors, sirop, peltea, cheag pentru branza de burduf si mai ziceti si voi niste cuvinte care se manaca-n comentarii.
In fine, un ultim aspect, vorba lu Boran Viandovici. Metafora asta reuseste, in sfarsit de la Galilei si Darwin incoace, sa rezolve conflictul intre stiinta si religie, prin aceea ca putem sa vorbim despre supa primordiala de cuvinte fiarta de Dumnezeu crestin si creator in momentu-n care-a generat lumea.
Textul acesta a fost publicat in data de 12. 06. 2007, la orele 12:28 pm, in sectiunea dictionar enciclopedic, spectatoru social, intru desfatarea mintilor voastre si intru faima autorului.
pai se stie ca e o epidemie de obezitate cauzata de excesul de cuvinte. la inceput se manifesta recte prin ingurgitarea de cuvinte de catre pofticios, ele se scoboara in stomac unde se amesteca bine, prin agitare [da' nu foarte puternica, ca altfel li se apleaca bietilor si au diverse reactii adverse imbratisatoare de toaleta... din pacate nimeni nu tine cont de asta in zilele noastre si tot apar agitatori...], dupa agitare se da drumul la cleiurile gastrice, cuvintele se leaga intre ele, tinandu-se de tortite…dupa ce se leaga o iau in jos pe toboganul de iesire si… ca prin magie se elimina pe hartie [trecute pe la cerberi si demonii editori]. Problema obezitatii apare cand prea multe cuvinte sunt ingurgitate, acestea nu se mai leaga intre ele, se strang intr-un colt intr-o zama lunga si sa vezi probleme…
io am mai reperat o problema, si anume cand cuvintele cade greu la stomac.
da observatia ta e foarte frumoasa. si tare plastica. sarumana.