Povestea unui orasel

A fost odata ca niciodata un orasel. Si era asa de mic, ca toata lumea il numea dupa diminutiv si chiar regreta ca nu exista si-un diminutiv al diminutivului ca sa se refere mai bine la el. Si asta e povestea lui.
Spre deosebire de alte orasele, oraselul din poveste avea particularitatea ca era exagerat de mic. Si toti oamenii din el se cunostea intre ei, inruditi fiind unu cu altu. Si nici unu dintre ei n-avea rude sau prieteni in afara oraselului, ceea ce e nerecomandat pentru ca ingusteaza orizontu si oamenii devine obtuji ca gavagai. Si patriarhu oamenilor din orasel, care fusese stra-strabunicul tuturor, inventase o secta si si-a obligat toti urmasii sa intre-n ea. Si de-asta era oraselul asa de mic si de inchis, ca oamenii din el nu primea pe nimeni de-afara sa se mute in el, nici dac-avea trimitere de la ministeru sanatatii sau ul invatamantului. Asta ca sectantii din orasel nu recunostea nici o alta autoritate in afara de cea a patriarhului, care era de mult oale si ulcele (adica transformat in tarana folosita de olarul la roata al locului ca sa faca din ce sa manance consectantii lui, acestia avand niste idei foarte progresiste legate de valorificarea cadavrelor).
Si intr-o zi, pe cand gavagai si cu Pisicu se plimba prin lume, a ajuns si-n oraselu cel mic. Si singura strada din orasel, pe care locuitorii-o numea strada principala, era pustie. Si gavagai si cu Pisici tare s-a mai minunat, ca de obicei oamenii-i intampina cu bucurie si cu puisori vii spre sacriuficiu. Si-nciudati de primire, a-nceput sa-i caute pe locuitori. si i-a gasit intr-o casa, unde se stransese sa manance un cadavru de gaina fripta. Mai intai am vrut sa scriu un cadavru de copil, da as fi mintit, ca era de gaina. Si vazandu-i asa, Pisicu a facut
- Ssssssss, ca un sarpe care ameninta.
Si locuitorii s-a speriat si-a-nceput sa urle de groaza si sa strige
- Belzebut! a venit Belzebut s ne ia! Bunicule!!! sa-l invocam pe Bunicu!
Si mai striga si alte lucruri, da era penibile si io tin la textele pe care le pun pe blogu-asta, asa ca nu le mai redau.
Na, ca era sa ma opresc aici fara sa termin povestea. Povestea acestui orasel trebuia sa fie altfel, infricosatoare si intunecata si sinistra, cu oameni care sta inchisi in oraselu lor si are legi ciudate, cum ar fi aia sa poarte tot timpu un sort de piele in cazu-n care-i nevoiti sa transeze vreun strain. Si mai trebuia sa aiba si un element dramatic, un rebel sau mai bine o rebela locala, care sa sfarseasca in cele din urma lapidata cu pietre si cu camasa sfasiata cat sa i se zareasca sanii printre suvitele lungi si roscate si carliontate de par, da nu stiu cum de s-a nimerit sa nu ma mai intereseze asa de tare povestea oraselului. De fapt stiu, s-a intamplat pentru ca m-am apucat sa fac anuntu din seara asta, care-i o veste buna si spune despre lucruri mai reale. Sim-am hotarat totusi s-arunc asa cu cuvinte spre voi numai ca sa creez o urma de suspans pana ma-ntorc de unde am treaba si-o sa scriu anuntul.
Hai dupa-masa placuta, ca daca era inainte de masa n-as fi scris despre cadavru de gaina fripta.

— scris de gavagai