Poveste scurta despre un muc de tigara

A fost odata ca niciodata un muc de tigara. Si, fiind doar un muc, povestea nu poate sa fie decat scurta. Altfel ar fi stat treaba daca as fi fumat o tigara-ntreaga scriind povestea asta.
La inceput, mucul fusese o tigara, pe care-am fumat-o uitandu-ma pe pereti. Dar la sfarsit, cand tigara era aproape consumata, n-a mai ramas din ea decat un muc cu jar in capat, cam cat sa mai tragi un fum si, la nevoie, si pe al doilea, riscand insa sa-ti arzi buzele. Adica io sa-mi ard buzele, ceea ce s-a si intamplat, riscand (btw, va dau o tigara-ntraga daca-mi dati o forma trecuta de gerunziu; am ajuns intr-un asemenea hal ca limba nu ma mai incape).
Si dupa ce mi-am ars buzele si-am tras o-njuratura nu foarte urata am apucat mucul cu doo degete si l-am strivit in scrumiera. Si am plecat, ca asa e nevoie in poveste. Si dupa ce-am plecat, m-am ascuns dupa fotoliu, ca sa pandesc ce-o sa se mai intample. Si s-a-ntamplat de-a intrat Mihaita. Si Mihaita s-a uitat roata prin camera si ochii i-a cazut pe scrumiera, in speranta ca va gasi un muc mai mare. Si, negasind, s-a uitat scarbit la mucu din povestea noastra, l-a ridict cu doo degete si l-antors pe toata suprafata lui fractalica rezultata in urma strivirii si i-a zis
- Zici ca esti un vierme.
Si dupa aia a plecat din camera, luand si mucul cu el. Iar io l-am urmarit, curios fiind sa vad ce o sa faca. Si Mihaita s-a dus la surioara lui Nicoleta si i-a zis
- Vrei o mentosana?
- Da.
- Inchide ochii si deschide gura.
Si Nicoleta a facut intocmai, pentru ca spusese doar ca vrea mentosana. Iar Mihaita i-a bagat mucul in gura si-a-nceput sa rada si sa tipe si sa bata din palme
- Ai mancat un vierme – ai mancat un vierme