La pastele cailor

Oamenii neinitiati, cand folosesc expresia “la pastele cailor”, cred ca vor sa spuna niciodata. Oamenii initiati, in schimb, folosesc expresia ca sa se refere la o data foarte precisa. Textul asta are intentia sa va initieze.
Oamenii, ca specie, e una dintre cele mai vanitoase specii din partea asta a galaxiei, neintrecuta poate decat de carabusii contabili din Lumea de Cremene (din Lebada). Vanitosi fiind, oamenii crede ca nimeni pe pamant nu mai e ca ei. Ei bine, oamenii greseste in credinta asta. Ca ei mai e multe fiinte, depinde de aspectu sub care se face comparatia, adica de criteriul ei. Daca acest aspect e contractu social care face ca anumite zile sa fie sarbatori, oamenii e comparabili cu caii, care sarbatoreste Pastele, sfatul cal al lui Gheorghe infruntatorul de balauri sau Inaltarea peste gardul tarcului (ia te uita ce-am descoperit, ca tzarc e de fapt un contur; propun sa fie sinonim cu perimetru).
Pe vremuri, cand lumea nu era de plastic si nu se inventase inca petrolul, caii avea un cuvant greu de spus in rotatia pamantului in juru lui insusi. Subtilitatea lor consta in a conduce lucrurile din umbra; strategia adoptata era de a conduce lucrurile la vedere, stiind ca cele mai evidente lucruri e invizibile pentru oameni. Si fiind ei asa de subtili, si-a inventat o intreaga civilizatie complexa si deci si cu religia aferenta. Religia era construita in jurul unui magar despre care se necheza tot felu de povesti, care mai de care mai fabulatorie. Si una din aceste povesti spune ca magarul a fost calarit de mantuitorul oamenilor Iisus Christos cand s-a dus penultima data la Ierusalim. Si caii l-a onorat pe magar si l-a sarbatorit in sarbatoarea pastelui. Numai ca sarbatoarea pastele cailor se celebreaza de ziua de nastere a magarului, care s-a intamplat pe 14 florar.
Foarte urat textul asta, nici nu stiu de ce l-am mai publicat. La inceput mi se paruse o idee buna sa-l scriu, da pe parcurs m-am plictisit de el si uite ce-a iesit.

— scris de gavagai