Catre o mai buna valorificare a cadavrelor

Ieri, pe cand coseam niste iarba, am ajuns sa ma gandesc la cadavre si la modu-n care se poate valorifica ele mai bine. Si am facut asta numai din dragoste de oameni, ceea ce-i lucru rar.
Statea io-n picioare si coseam si ma gandeam la dialectica materialista. Creca nu-i un secret ca mie-mi place de Marx si bag mana-n foc ca daca era bunicu meu l-as fi tras de barba. Si din motivu asta ma gandesc cu drag la el si zic ca ce misto ar fi fost sa vina Engels in vizita si sa-i ascult povestind despre Internationala. Da iata ca deviez si nu-i bine.
Ma gandeam, zic, la materialismu dialectic si la cum zice el ca e necesar sa existe viata pe Marte. (Si d-asta filosofia-i de preferat stiintei, ca stiinta zice ca doar e posibil sa existe viata pe Marte; or, in raport cu posibilu, necesaru-i cu siguranta mai satisfacator. Na, ca iar deviez.) Ziceam de materialismu dialectic. Zice materialismu dialectic, si asta-i una din tezele lui importante, ca resursele-i inepuizabile.
- Adica, am zis io tare si oprindu-ma din cosit si rezemandu-mi barbia de capatu manerului coasei, asta vine ca resursele n-o sa se termine niciodata. Da civilizatia noastra este o civilizatie de plastic. Si plasticu se face din petrol . Si petrolu o sa se termine, ca dinozaurii din care-i facut era in numar finit. Si-atunci n-o sa mai avem plastic. Si civilizati noastra, din plastic fiind, o sa moara. Si consecinta ametitoare e ca materialismu dialectic e de fapt idealist si deci fals.

Si dupa ce-am zis astea m-am intristat, ca io nu suport sa-l vad pe bunicu meu care l-am tras de barba ca e dezamagit. Ca dupa ce-a scris o viata-ntreaga sa pateasca el una ca asta, ca-n reclamele la pensii private… si m-am intristat si mai tare, ca reclamele-alea-i tare urate.
Dar, o stiti cu totii si-o stiu si io, tristetea nu te-ajuta foarte mult in activitatile pe care le-ntreprinzi (decat daca nu te-arati trist in chestiunile sentimentale, ceea ce cand e cazu poate fi de ajutor). Si-am abandonat tristetea in schimbu unei solutii.
Ca sa salvam civilizatia noastra, si deci materialismu dialectic, solutia este sa inlocuim resursa de petrol cu ceva care nu se mai termina, cum ar fi cadavrele. Ca cadavrele se produce neincetat, prin simplu fapt ca oamenii se naste, dupa cum spune si Engels in Dialectica naturii. Si inlocuind resursa, vom putea face titei din cadavre si plastic din titei. Iar lumea, care este tot ceea ce este cazul, o sa poata sa supravietuiasca asa cum o stim noi astazi, si anume din plastic.
Si partea cea mai imbucuratoare a acestei mai bune valorificari a cadavrelor, care acuma sta si putrezeste degeaba-n pamant, e ca materialismu dialectic ramane la fel de adevarat, prin faptu ca Marx a fosr suficient de destept sa scrie ca resursele in general si nuresursele de petrol in particular e inepuizabile. Si, prin resurse in general, intelegem in cazul asta particular resursele de cadavre.
Hai sculati voi oropsiti ai neoliberalismului.

— scris de gavagai