Intr-o clasificare cu criterii estetice, unele cuvinte, ca briza, e poetice, iar altele, ca branza, e prozaice. Cuvintele poetice se foloseste-n poezii, iar cuvintele prozaice se foloseste-n proza si, in consecinta, in viata de zi cu zi.
Clasificarea asta e foarte nedreapta, mai ales ca a generat si consecinte, impartind vocabularu-n cuvinte care ne place de ele, cuvinte care nu ne place si cuvinte care ne e indiferente (fara link,indiferente fiindu-ne).
“Briza”si “branza” denumeste doo lucruri din natura. Ambele lucruri e sarate si mirositoare. In plus, ambele lucruri e folositoare vietii omului, primu ca bate alimentand morile de vant si centralele eoliene, al doilea ca se lasa mistuit de acizii din sucu gastric, impiedicandu-ne sa facem ulcer. Cu toate acestea, si-n ciuda faptului ca are 4 sunete-n devalmasie, cele 2 cuvinte e diferite ca ou si castana.
Daca sunteti tentati sa credeti ca exista doo clase naturale de cuvinte, ati face mai bine sa rezistati ispitei, si zic asta prin prisma exemplului pe care tocmai am sa-l dau. “Precupet” este un cuvant prozaic si se refera la vanzatoru de varza sau de branza din piata Matache. Pe de cealalta mana, cea stanga, “neprecupetit” e un cuvant poetic, aparand mai ales in poeziile patriotice si rimand cu “simtit” si cu alte participii in “it”.
Dar, cum ar veni, daca cuvintele nu se-mparte-n mod nartural in doo clase distincte, inseamna ca criteriul impartelii e de ordin artificial, mai exact uman. Ar insemna ca unele cuvinte-i poetice iar altele prozaice taman pentru ca ele denumeste lucruri sau actiuni pe care oamenii le considera poetice sau prozice.
Ca sa tragem linie, “briza” e un cuvant poetic pentru ca oamenilor le place sa stea cu burta la soare pe malu marii, si le place sa si vorbeasca despre asta, iar “branza” e un cuvant prozaic pentru ca oamenilor le e rusine ca-nfuleca branza pana-si umple burta.
Iata cum, dragii lu gavagai, o intrebare despre cuvinte (briza si branza) ne spune ceva despre cuvinte.
— scris de gavagai
io anca
Io consider invers: ca mie-mi place mai tare branza. Mai ales telemeaua de oaie. Da si branza de capra. Si apoi can’ mai bei si-un vin acolo, branza devine foarte poetica, in preambul.
Iar cu briza am numa amintiri disonante (o fost si bine, da o fost si rau)…asa ca mi-e antipatica si mi-e frica de ea.
Hai branza si vivat prozaicii!
clebs
cre`ca si Pisicu tot branza prefera:))
io anca
…iegzagt asa cred si io! Poezia din branza…
gheo
Eu cred ca branza nu e poetic fiindca il scrii cu “a” din “a”. Normal ca “branza” nu e poetic. Dar ia uita-te la “brinza”. Ce mi-e “brinza”, ce mi-e “briza”.
Argument suplimentar: si “neprecupetzit” e poetic tot fiindca e cu “i” din “i”. Uite, il scriu “neprecupetzat”. Mai suna poetic?
Asadar, batul (i) e mai poetic decit cercul (a), precum cel subtire (cu “i”) e mai poetic decit cel gras (cu “a”).
gavagai
lu Pisicu-i place si briza, ca-l racoreste el avand doo randuri de blana, si branza, mai ales aia de vaca proaspata, pe care-o mananca cu pofta din lingurita, apucand-o cu limba lui aspra si zambind fericit. cam asa :) vin, din pacate, nu consuma, pentru ca n-are nevoie, el facand cuceriri sentimentale intr-un chip un pic diferit fata de chipul oamenilor. o sa povestescdespre asta
@ gheo: tare mult mi-a placut cum ai scris :) ma gandisem odatasc scriu despre cum ar fi fost viata scriitorilor dac-ar fi scris cu cifre, si-ntre timp am uitat de ce era asa de frumoasa, da acuma-ncep sa-mi amintesc si sper ca amintirea sa aiba si-o urmare.
PS ti-am urmat sfatul de-atunci si-am inceput s-adun niste texte :)