Poveste despre fetita care se temea de necunoscut

A fost odata ca niciodata o fetita. Si fetita era o fetita foarte vesela, numai ca se temea de necunoscut. Cu nici un chip n-ai fi reusit sa-i alungi norisoru de spaima care-i intuneca uneori chipul angelic.
Norisoru de spaima era mereu deasupra capului ei da-i intuneca chipu numai in functie de cum cadea lumina, ca la un nor adevarat care intuneca sau nu un palc de macarale. Da cand lumina se termina, chipu fetitei era cu totul acoperit de-o umbra rece de spaima, ca nu stia daca-n intuneric se afla sau nu un monstru. Si tot intrebandu-se ce era sau nu in intuneric, fetita adormea iar norisoru de spaima inventa pe data un cosmar pe care-l arata fetitei ca s-o sperie si sa se trezeasca tipand. Si din cauza asta parintii fetitei lasa mereu lumina aprinsa in camera ei.
Si intr-o zi fetita s-a dus la scoala. Si la ora de biologie era ora despre morcov. Si doamna l-a ridicat in picioare pe Ionel:
- Ionel, ce stii tu despre morcov?
- Aaaaa… E un fruct?
- Ai invatat lectia?
- Aaaa…Da, spuse Ionel cu glasu stins.
- Ionel, spune drept. Nu-i frumos sa minti. Ai incatat lectia?
- Nu.
- Deci nu cunosti lectia? De ce n-o cunosti?
In clipa aceea, in norisoru de spaima de deasupra capului fetitei se nascu un fulger. Din asta ne dam seama ca norisoru fetitei era unu fermecat, din poveste, ca de obicei e nevoie de doi nori ca sa apara un fulger. Si dupa ce-a vazut fulgeru, fetita a auzit si un tunet, ca sunetu se propaga mai greu ca lumina. Si auzind tunetu a inceput sa se gandeasca inspaimantata:
- Hiiiiii, nici io nu cunosc lectia, c-am stat toata seara sa ma uit la filme de groaza… Oare ce-o fi-n lectie? Poate e un morcov mutant, care-o sa iasa din carte si-o sa ma manance.
Fetitei ii venea sa planga si-a simtit imboldu sa bage cartea de biologie-n rucsac.
- Da, continua fetita sa gandeasca, daca-i un morcov mutant, o sa stie sa si iasa din rucsac.
Si se puse sa planga.
- De ce plangi, fetita? intreba doamna.
- Nici eu nu cunosc lectia. Dar de-acum o sa cunosc toate lectiile, spuse ea inghitind un nod dintr-un firicel de fular cu care se jucase-n gura ca sa nu se plictiseasca si cateva lacrimi amare.
Tare impresionata a mai fost doamna, si si-a zis ca fetita e un copil bun si s-a bucurat c-o are in clasa.
Si cand s-a sunat si fetita a fost luata de mama ei de la scoala, ajunsa acasa fetita a inceput sa citeasca isteric toate manualele si toate cartile din camera, ca nu cumva sa fie-n ele morcovi mutanti si maimute atomice care sa iasa si s-o manance. Si din ziua aceea, fetita citeste toate cartile din lume.
Si cazu fetitei care se temea de necunoscut a ajuns la urechile lu Borges si ale lu gavagai, vand urechi foarte lungi de magari, si fecare dintre ei a scris despre ea in felu lui.

— scris de gavagai