A fost odata ca niciodata un porc. Si porcul traia la Paris, in casa unui potcovar. Si porcul despre care va povestesc ca traia la Paris, traia in toamna anului 1131. Si asta e povestea lui.
Porcul din povestea noastra era unul fericit. Manca leguma stricate de la Hale (potcovaru traind in Marrais, porcului ii era usor sa traverseze bulevardul Réaumur si sa se duca sa se-ndoape), bea apa nefiltrata direct din Sena, iar in zilele norocoase (zile porcesti, cum le numea el in mintea lui de creier pané) mai gasea si cate un nou-nascut mort sub vreo fereastra. Potcovarul nu-i purta de grija porcului nici atatica cat virgula care asta care urmeaza, preferand sa bea vin rosu cu prietenii; dar porcul stia foarte bine sa-si vada singur de viata, si nu era seara-n care sa ne se-ntoarca-n Marrais, in odaia lui care-i servea drept cocina.
Spre deosebire de alti porci, porcul din povestea noastra er porc à plein temps, adica nu era ziua om si noaptea porc sau viceversa; nu, el era porc tot timpu, si se impacasa cu soarta. Soarta porcului nostru era insa, pentru el insusi, destul de confuza, adica nu stia care era scopul lui in lume, din cauza asta avand si unele insomnii ocazionale. Pentru potcovar, in schimb, soarta porcului era pecetluita, anume urmand a fi sacrificat deindata ce va fi ajuns la greutatea optima. Dar potcovarul nu-i spunea asta porcului si-l lasa sa creada ca sunt colegi de apartament, pentru ca altfel, se gandea el, porcul ar incepe sa sufere de insomnie cronica si n-ar mai ajunge in veci la greutatea optima. Si viata lor isi urma cursu, potcovaru potcovind si band vin rosu, iar porcu mancand copii morti si legume stricate si plimbandu-se prin stradutele desfundate din Marrais.
Dar intr-o zi, care ca sa fie mai usor de identificat printre altele se numea 3 octombrie 1131, regele de la paris a dat o lege prin care interzicea prezenta porcilor pe strazile Parisului. Si pentru ca, dupa cum am avut grija sa spun, potcovarul nu se-ngrijea deloc de soarta porcului, preferand sa bea vin rosu cu prietenii, porcu nu stia sa citeasca; si nici potcovaru nu stia, fiind analfabet. Si-asa se face ca nici porcu si nici potcovaru n-a stiut de lege. Si-a dooa zi (04/10/1131), pe cand se ducea la Hale sa manance legume stricate, porcu-a fost prins de niste soldati regali cu o plasa. Si soldatii l-a dus pe orc la Luvru, in curtea interioara, si pentru ca in ziua aia era multi turisti regele s-a gandit sa le-arate o executie. Si i-a chemat pe soldati si i-a pus sa-l aresteze pe potcovar, si l-a judecat sumar si l-a ars pe rug, spre deliciul turistilor. Si, pentru ca turistii sa se bucure mai bine, le-a dat vin rosu si friptura de porc, facuta din porcu din povestea noastra. Si executia si ospatu s-a terminat repede, ca porcu era inca destul de mic, iar io mi-am cam pierdut interesul in povestea asta.
Textul acesta a fost publicat in data de 23. 05. 2007, la orele 5:17 pm, in sectiunea povesti, intru desfatarea mintilor voastre si intru faima autorului.
… incarcata cu detalii lipicioase, colesteronice, delicioase (aici trimitere la Delicia) si nu in ultimul rand francofone povestea porcului…aia cu copiii strazii ma contrariaza asa ca nu mai zic nimica.
Io in schimb muncesc ca un catar, am de scris o prezentare geniala…mi-s asa desteapta!
Gagavai, Mihaela si cine-o mai fi curios: invitatia de vineri-sambata valabila! Va mai stresez io vineri candva pe aici (in vreo pauza de tequila – hihi)!
hai spor la lucru; si bafta :)
imi pare foarte rau, n-o sa pot sa fiu vineri pe schitu magureanu. da, chiar imi pare
da las ca e si-o parte buna, ca daca nu sunt un ndivid misterios, macar pot sa ma prefac ca sunt, ramanad ascuns
Doamne, dumnezeule cum ai lăsat Tu bicisnicia să se scrie Marais aiurea-n tramvaiul cinci cu doi de “hr” în loc de unul singur… Cum dracul se piteşte până şi în lucrările Tale, că doar de-aia se zice că e în detalii…
Of!
sunt tare dezamagit :( dupa atata vreme pe blogu asta mai crezi ca e ceva neintentionat? dac-am scris marais asa, inseamna ca aveam motive, si anume doo. ghici care :)
ia zi, marrano?
:) daaaaaaa; si mai e un motiv, l-am sugerat pe final
castane cu porc?
aaa… potcovaru era inocent?
nu, nu ma gandisem la castane, da ma bucur foarte tare ca s-a brodit :) daca ma gandesc vine, porcu asta nu se pricepea deloc la castane
nu, potcovaru nu era inocent. cum sa fie inocent, dac-a fost gasit vinovat si executat :)? e ca la tribunalu de la bruxelles, te-a gasit vinovat, asta e. potcovaru era vinovat mai ales pentru ca nu si-a invatat porcu sa citeasca si nici nu l-a anuntat ca nu mai are voie pe strada. deci a meritat sa se sufoce cufum si sa arda pe rugu de paie.
acu, c-o fi c-un r sau cu doi nu importa :) c-altfel se lasa cu executii, nu vedeti? io stiu una si buna: dupa ce gavagai, cu mare chibzuiala si multa-ntelepciune, sfatuit pe-alocuri de Pisicu profetu, le-a aratat tuturor lighioanelor rostu lor in lume, a vazut ca porcu grohaia ca porcu sau ca o toba sparta sau ca un cimpoi, nemultumit de soarta ce-i fusese harazita. infuriat la culme si ranit in orgoliu de afrontu adus de porcu cel nerusinat, gavagai i-a sorocit sa grohaie pan’o crapa si sa scurme mereu pamantu in cautarea rusinii care-i lipseste.
mmmmmm, mihaela, tu esti profesoara de povesti?
:) asta-i unu din cele trei complimente primite vreodata pe care nu le uit. nu ma-ntreba care-s celelalte doo, ca nu le zic. multumesc.
nu, :) nu stiu daca-i un compliment, sunt sincer in credinta asta
aaa…nu, io ma refeream ca daca porcu e innocent da am uitat sa scriu cu doi de n, sau am considerat neimportant, in fine… intrebarea era motivul al doilea era ca daca innocent era porcu ? si imi mai venise ideea ca maresalul ferar, in loc sa rontzaie castane, a luat castane, sau le-a scos din foc cu mina lui desi nu erau ale lu altuia…in fine, ceva de genu asta…
nu, :) era c-am zis ca m-am plictisit de text, si chiar ma plictisisem, si cand nu l-am mai suportat, am zis tare, de s-a speriat si Pisicu “j’en ai marre”
porcu, ca porc, nu era innocent, pentru ca adusese vatamare decretului regal si deci autoritatii regelui si deci regelui in persoana, care-avea deci tot dreptu s-o ia personal
Hai ca mor de cald aici la voi! Altfel, taclalele academice sunt de toata groaza si organizarea total haotica….Imi place ultima poveste, numa ca n-am timp acuma de analize minutioase, iar superficial prefer sa nu….ca doar nu se face, nu-i asa?
maaaaaama, ce misto, ca-n mijlocu vacarmului academic te-ai apucat sa tragi cu ochiu pe-aici; foarte tare ma bucur :)