Povestea celor 5 boabe de fasole

A fost odata ca niciodata 5 boabe de fasole. Si boabele era frati, ca se nascuse-n aceeasi pastaie. Si ra de nedespartit, si unde era unu era si ailalti 4.
Si intr-o zi, pe cand cele 5 boabe de fasole se dusese-n cafenea ca sa bea bere, peste boabe a dat un vrajitor.
- Tiii, isi zise vrajitoru in barba lui lunga, alba si murdara. Ia te uita, 5 boabe de fasole. Poate-o sa am vreodata nevoie de ele.
Si, cu mana lui batrana si slaba si hrapareata – am numit aici mana lui stanga -, vrajitorul a inhatat cele cinci boabe de fasole si le-a bagat intr-un pliu al mantiei lui albastre cu stelute aurii. Si dupa aia a baut si berile boabelor. Da cand a dat sa iasa pe usa cafenelkei si-a lovit palaria de toc, ca era cam ametit si palaria inalta si ascutita, s palaria i-a cazut din cap si toata lumea a-nceput sa rada, ca e de ras sa vezi un vrajitor cu barba alba lunga si alba si murdara in partea de jos a capului si chel in partea de sus a aceluiasi cap. Si boabele de fasole s-a simtit un pic razbunate si-a chicotit vesele.
Ajuns acasa, vrajitorul baga mana pana-n adancul pantecelui pliului fiintei mantiei sale de vrajitor si scoase cele cinci boabe de fasole si le arunca intr-un borcan cu apa sarata si cu calut de mare, ca sa le pregateasca, chipurile.
Dar peste noapte s-a intamplat ceva neasteptat. Vrajitorul s-a pus in pat sa doarma si-a adormit, da, cum seara mancase fasole batuta cu usturoi si cu ceapa prajita pe deasupra, a avut un vis urat. Si visul, din cauza usturoiului, a fost atat de urat ca vrajitorul nu s-a mai putut trezi si nici rspira, si-a murit sufocat in somn.
Si fiind un vrajitor foarte batran si foarte rau, vrajitorul avusese grija sa-si omoare toate rudele si toti prietenii. Si n-a mai fost nimeni sa-i mosteneasca posesiunile lumesti. Si nici macar trupul n-a mai fost cineva care sa i-l mosteneasca, si-a ramas sa putrezeasca in patul in care a murit, ceea ce i-a indepartat pe oamenii de la primarie care se ducea sa evalueze bunurile vrajitorului ca sa le treaca in patrimoniul statului.
Estimp (nu-i asa ca aproape uitaserati cuvantul asta?), boabele de fasole si cu calutul de mare statea-n borcanul cu apa si cu praf si cu microorganisme. Si intr-o zi unui bob de fasole ii crescu un corn in frunte, spre hazul celorlalti, care l-a numit pe data “Rinoceru”. Da-n timp ce radea si-l numea “Rinoceru” pe bobul cu corn in frunte le-a crescut si lor cate unu. Si coarnele s-a transformat in vrejuri si l-a mancat pe calutu de mare si s-a-ntins pana la trupul putrid al vrajitorului si-a prins acolo radacini si-a crescut pana la cer. Si-un om pe nume Jack, de japt Jakob, caruia-i placea mirosu de carne putrezita, s-a instapanit peste casa vrajitorului si s-a urcat in cer pe cele 5 vrejuri ingemanate (de fapt nu era ingemanate, da nu stiu sa zic cuvantu cum era de fapt) si de-atunci si pan-acum n-a mai pomenit nimeni de el.

— scris de gavagai