A fost odata ca niciodata un copil. Si copilu nu era ca alti copii din povesti, pentru ca n-avea doica sau dadaca, parintii lui fiind cam stramtorati in deceniul in care se afla momentul care ne ocupa in aceastapoveste.
Neavand doica, mama copilului il lua pe copil dupa ea pe unde se ducea. Il lua chiar si cand se ducea la supermarket, fara sa-i pese ca risca sa-l piarda printre sacii cu carbuni de gratar sau chiar ca risca sa se-ntalneasca cu presedintele.
Fiind si saraca, mama copilului il invatase pe copilsa se duca sa manance de la promotii. Copilu stia o multime de tertipuri cum sa manance gratis in oras, ca de pilda atunci cand se ducea la piata cu o coaja de paine in buzunaru hainutei si gusta branza de la toti negustori mintindu-i ca vrea sa cumpere.
Asfel antrenat, nu-i de mirare ce – or de cate ori se ducea la supermarket – copilu se-aseza la coada la promotie. Dar intr-o zi, cand se dusese la supermarket, copilu s-a-nvatat minte de i-a iesit promotiile pe nas. Vazand el o promotie, s-a asezat la coada si cand a ajun s in fata s-a repezit la pahar si l-a si dat pe gat, inainte ca cele doo fete car facea promotia sa poata sa-i spuna ca promotia nu e la nectar, ci la detergent de covoare. Si de-asta zic ca ia iesit promotiile pe nas, ca i-a esit sub forma de bule.
Exista vreo mirala in povestea asta?
— scris de gavagai
mihaela
daca pe-aia cu piscoturile ii chema piscotari, pe-astia cu promotiile tre’ sa-i cheme promotionari. sa se duca unde i-am trimis io pe piscotari, ca-i loc destul. :)
gavagai
nu, io nu i-as trimite-acolo nici pe unii, nici pe altii. si mai zici ca gavagai e crud. brrrrrr.