Intr-o clasificare al carei criteriu este teoria si practica manifestatiilor, tarile se impart in tari locuite de oameni care cunosc teoria si practica manifestatiilor si tari locuite de oameni care nu cunosc teoria si practica manifestatiilor.
Manifestatiile e adunari de oameni care se aduna ca sa afirme o opinie. Oamenii care se aduna acolo o face voluntar, si numai in virtutea faptului ca agreeaza pomenita opinie; daca oamenii care se aduna e adusi cu autocaru, obligati de sefi sau platiti, ei nu maipoate fi considerati participanti la manifestatie; si nici oamenii care se afla acolo pentru interese diferite decat cele declarate de organizatorii manifestatiei sau de majoritatea manifestantilor (in cazul manifestatiilor spontane). Oamenii care participa la manifestatii o face pentru ca are convingerea ca prin participare se fac auziti si deschide o dezbatere publica in jurul ideii care-i intereseaza. Aceasta convingere este cea mai important componenta a teoriei manifestatiei. Chiar si cand participantii la menifestatie e anarhisti si se aduna ca sa se bata cu politia, bataia are functia de a transmite un mesaj; altfel, bataile ar avea loc in fiecare zi, si nu in zile traditionale sau in ocazii festive, precum summitul G8. Parca 8 era ultima data.
In tarile in care locuitorii nu stapaneste teoria si practica manifestatiei, ca Romania, oamenii poate sa nu creada in manifestatii din doo motive: fie a fost sau este adusi cu forta la pseudomanifestatii, fie manifestatiile di trecut, la care se ducea increzatori, a ramas fara urmari. Am scris textul asta nu ca Dumnezeu ales al Nepalului, ci ca fost participant la toate tipurile de manifestati (ultimele in primavara trecuta), asa ca-mi da mana sa scriu despre asta. Voi ce experiente-aveti in teoria si practica manifestatiei?
— scris de gavagai