Cele 40 de medalioane ale Academiei este o carte scrisa de Barbey d’Aurevilly. Autorul considera ca cele 40 de medalioane au puteri magice si-ncearca sa ne convinga si pe noi.
La fel ca mii de alti intelectuali, Barbey d’Aurevilly a fost crescutin spiritul celui mai pios respect pentru academism. Pentru el, la fel ca si pentru ailalti, cea mai mare scofala imaginabila e ca 39 de indivizi sa te aleaga sa faci parte din tagma lor, sa-ti ofere un medalion si un fotoliu fara vibratii si sa-ti asculte motaind plictisiti discursul de receptie. Barbey d’Aurevilly a auzit ca alegerile se sprijina pe intrigi, cabale si sustinute activitati de lobby, dar crede ca toatea ceste lucruri e campanii de intoxicare ale intelectualilor de stanga.
Barbey d’Aurevilly isi incepe cartea cu marturisirea ca si-ar dori sa fie academician, la fel ca Paul Bourget. Mai mult inca, autorul sugereaza ca dorinta ar fi defapt o obsesie. D’aurevilly sta toata ziua pe chei, in fata Acadeliei, se holbeaza la chelia de aur a acesteia (asta a zis-o Dinescu despre Sfanta Sofia, intr-o poezie) si-ipandeste pe cei 40 de academicieni, care se duce la Academie sa stea-n fotoliu si sa-si zornaie medalioanele. In timp ce pandeste, autorul scrie febril intr-un carnetel. Asa s-a nascut cartea aici recenzata.
Autorul a ajuns sa creada ca medalioanele academicienilor au puteri magice in urma observarii catorva comportamente bizare ale academicienilor. Astfel, purtatorii medalioanelor isi pot pastra toate capactatile de intelegere chiar si in timp ce motaie. O alta apucatura a academicienilor este sa fie in 2 locuri in acelasi timp; sau, dimpotrica, da a avea momente in care sa nu fie nicaieri (desigur, autorul are grija sa-si dezvaluie presupozitia, anume ca un academician nu poate sa minta). Tot academicienii e celebri pentru capacitateade a scoate cate-o cugetare de unde nu te-astepti si de a oferi cu generozitate umanitatii,sa-i serveasca drept pilda in vremurile de restriste. Dar cea mai spectaculoasa abilitate a academicienilor este abilitatea de a sta la nesfarsit intr-un fotoliu fara sa para a avea ceva de suferit. Dupa cum foarte bine noteaza Barbey d’Aurevilly, un om obisnuit, cand sta prea multa vreme-ntr-un fotoliu, incepe sa fie anchilozat si sa-l intepe fundu. Dar nu asa se intampla si in cazul academicienilor, purtatori ai medalioanelor lor cu puteri magice.
Cartea lui Barbey d’Aurevilly are virtutea de a te face sa-ti doresti sa tragi niste sfori, sa faci sa fii ales academician si sa primesti cadou un medalion magic.
— scris de gavagai
mihaela
Hai, ma, gavagai, da-o naibii de treaba! Ne-ai lasat in ceata, asa cum ti-ai si propus. Sau nici macar nu ti-ai propus, stiu si io? Barbey o fi fiind el din aur, daca-i zicem numele, da medalioanele?! Io n-am inteles nimic, da nimic de tot. :(
io anca
si (chiar) nici io n-am inteles….desi ceva am inteles, da nu cre ca am priceput bine, deci nu ma avant sa trancanesc …
Si io nu as vrea sa fiu academician, sa am morga, costum, diplomat si cravata, nici sa am medalion, nici sa ma stie lumea pe stada si sa se uite lung la ce fac si cum ma-mbrac, si nici sa fiu in 2 locuri in acelasi timp, ca asta ar insemna sa ma dedublez, si deja asteia ii zice cumva cu nume de psychotic disorder. uuuu…
gavagai
uf, pai credeam ca-l cunoasteti deja pe gavagai si ca stiti ca nu poate sa fie serios. cu-atat mai putin cand vorbeste de carti.
tuvia
asta cu capacitatile de intelegere pastrate in timp ce motzai mi-ar trebui si mie, mai ales la scoala, pe la 7:30 asa…deci tre sa ma fac academciana..
gavagai
la 7 jumate te cheama criminalii aia? impardonabil. hai ca vorbesc cu Mirinda Panta, ca el e secretaul general al Academiei Noii Revolutii Stiintifice.