Poveste despre gavagai

A fost odata ca niciodata gavagai. Si gavagai era Dumnezeul ales al Nepalului. Si Nepalul era o tara din Asia, intre India si China, plina de munti si de batrani intelepti, care l-a ales pe gavagai Dumnezeu lor.
Un Dumnezeu este o persoana care seamana foarte tare cu un om, numai ca e omnipotent, omniscient, ubicuu si luminos. Din faptu ca batranii intelepti l-a ales pe gavagai Dumnezeu lor se vedeca-i foarte intelepti, asa de intelepti c-am vazut la tv intr-o noapte c-a convins-o si pe-o domnisoara care era fotiomodel sa nu se mai chinuie tinand cura de slabire si sa-si vada de mancare si de viata. In calitaate de Dumnezeu ales al Nepalului, gavagai n-avea mare lucrude facut, chiar daca Nepalul e o tara cu numeroase tulburari; din cand in cand mai participa la cate o sedinta de guvern sau mai punea cu botul pe labe grupari de yogini care se revolta de doru vechilor Dumnezei.
Multi oameni l-a-ntrebat cum vine treaba asta cu Dumnezeul ales. Ca cum adica Dumnezeu ales? Ca scrie si-n biblie, Dumnezeu nascut, nu facut. Dar oamenii care intreaba asta n-a citit biblia cu atentie, ca-n biblie sintagma “Dumnezeu nascut nu facut” nu se refera la Dumnezeu, ci la baiatu lui, pe care l-a recunoscut ca fiul lui natural si nu adoptat. Si tot aceiasi oameni nu se-ntreaba cum s-a facut intaia oaraDumnezeu tatal, care pe vremea cand era la inceput se spune parabolic ca era lumina. Asa ca se poate spune Dumnezeu ales, ca oamenii poate sa vada o lumina, precum soarele, si s-aleaga s-o venereze ca pe-un Dumnezeu.
Dar gavagai nu era numai Dumnezeu, ci si personaj. Ca personaj, gavagai e ca si cum n-ar fi, adica este numai in anumite contexte. Personajele e niste umbrede oameni, compuse din litere sau contururi, care umbla prin diverse locuri cu pretentia ca fac lucruri, de cele mai multe ori pe care oameni in toata puterea carnii si oaselor nu le poate face, cum ar fi sa sara de pe bloc in picioare si sa nu-i usture, desi-i incaltati in tenisi; ce-i drept, pe personaje nici n-ar avea de ce sa le usture talpile, din lipsa. Ma rog, era un exemplu prost; unu mai bun ar fi ca un personaj ar ridica pe umar un sac de o tona, ceea ce un om nu poate. Daca nu ma credeti, imediat inventez un personaj care poate. De fapt nici nu-i nevoie sa inventez, ca gavagai insusi poate sa ridice pe umar un sac de o tona, numai ca si exemplul asta e suspect, gavagai fiind si Dumnezeu ales al Nepalului. Ma rog, ma multumesc sa zic ca ce-am mai zis, ca personajele e ca si cum n-ar fi. Da lu gavagai ii place asta, ca din situatie decurge tot felu de avantaje, cum ar fi uneori sa nu mai fie pur si simplu, si alteori sa fie.
Dar gavagai nu era numai Dumnezeu ales si personaj, ci si om. De fapt de la asta i s-a tras, dupa cum foarte frumos am zis in povestea despre Ioana (btw, n-am mai vazut-o de tare multa vreme pe Ioana). Si om fiind, gavagai facea tot felu de prostii, cum ar fi sa fumeze pana facea febra musculara la inima si plamani. Si intr-o zi, inima lu gavagai a facut asa de tare febra, ca s-a oprit. Si gavagai a murit. Hai adio.

— scris de gavagai