Astazi, incercand sa-mi insel plictisul pseudform (devenit un accesoriu obsedant al eului meu dezgolit) am deschis o carte si am citit prima fraza, urmarind in acest fel jocul cu hazardul de care ma folosesc ori de cate ori sunt descumpanita. “Paradoxul e arta de a-ti bate joc de simtul comun” au fost primele cuvinte care mi-au cazut sub ochi si m-am gandit la tine.
Subiectul “gavagai” n-o sa se invecheasca niciodata pentru neocortexul meu. E acelasi blestem care m-a facut, la origini, sa-ti urasc orgoliul, apoi sa-ti “interoghez” eul, intrigata de discrepantele atat de subtile dar si atat de profunde dintre TU1, TU2, TU3…TU voit, TU adevarat. Ma deruteaza profund faptul ca scrii lucruri care nu te reprezinta cu adevarat. Adica nu ma deruteaza, ma descurajeaza. Care e de fapt adevarul? Cand esti sincer si cand…faci literatura?
E ingrozitor de greu sa descoperi pe cineva cu o statuie atat de bine cladita, aparata si armata, un adevarat edificiu in care cruzimea, bunatatea, curiozitatea, stranietatea au au structura mozaicului cerebral al inhibitiei si excitatiei, mereu mobil, invaluitor, ireal si aparent paradoxal. Mi-e cu atat mai greu cu cat nu numai ca nu sunt ajutata, dar mi se pun si piedii verbale a caror veridicitate imi da binecuvantate migrene.
Totusi, acesta este motivul pentru care ai ajuns drogul care ma salveaza din abisul cenusiu al constiintei inutilitatii existentiale. Fiecare revelatie pe care o am in privinta ta si care se dovedeste a fi …corecta (?) imi activeaza metabolismul neural intr-o cavalcada ametitoare de euforie intrebatoare si ameteala neincrezatoare. Este darul pe care infernul cunoasterii mincinoase mi-l face, intr-o incercare de a-mi mitui spiritul , poleind cu drog abisul relativei mele zbateri.
Cam atat despre “efectul gavagai”…Dependentii pot fi santajati cu amagitoarea portie de excitant.
De azi inainte am un joc. Trebuie sa-ti multumesc pentru el, esti autorul lui moral. ori de cate ori mi se intampla ceva neobisnuit sau meditez asupra vreunui fenomen sau termen, ma gandesc la tine si alcatuiesc trei rubrici:
1. Ce-ar face gavagai in situatia data?
2. Ce-ar gandi gavagai despre asta?
3. Ce-ar spune gavagai despre asta.
1. gavagai = aparentul, straniul, paradoxalul, stilistul, anormalul, CONSTRUITUL, teoreticul etc.
2. gavagai = esenta, adevarul, omul, fiinta, REALUL.
3. gavagai = seiful cu sentimente, copilul, dragul.
Precum ghicesti, antagonismele si contradictiile dintre cele trei rubrici fermecate vor fi atat de flagrante incat materia mea cenusie si revoltata isi va incepe un alt stenic clocot in cautarea raspunsului la obsedanta intrebare “DE CE?”.
n.g., adica nota lu gavagai: gavagi e o persoana ingrozitoare. Daca n-as fi el, chiar nu mi-ar placea sa-l cunosc. Scrisoarea e scrisa de cineva care din nefericire il cunoaste pe gavagai; si inca si mai din nefericire, persoana care a scris textu de mai sus a refuzat sa se mai protejeze cu ajutoru intstrumentelor pe care i le pune la dispozitie profesia; de fapt de la profesie i s-a tras, c-a-ncercat sa vada ce-i cu gavagai.
Gata, mi-am facut si norma de texte personale pe luna asta. Hai va iubesc.
— scris de gavagai
io anca
…ai zapacit-o pe biata fata…da’ io cred ca-i spre binele ei…doar asa evolueaza specia, prin lupte, contradictii, mutatii spirituale.
gavagai
nu stiu ce sa zic, stau si ma-ntreb. orcum, gavagai mi se pare o persoana dezgustatoare. brrrrrr.
io anca
ba nu, ba nu! – Ba dimpotriva! Toata lumea ar zice ca gagavai e delicios….inafara de gagavai, care o are pe delicia pe post de deliciu, si in plus se alinta zicand ca e ingrozitor – ca dup-aia noi sa sarim sa-l contrazicem, can’ el stie ca de fapt nu e dezgustator, ba dimpotriva….Gagavai se-ntrece?!
Si o intrebare: De ce nu a servit Gagavai intalnirea bloggerilor de la Cj, ca as fi dat si eu o raita daca venea teribilu gagavai? Asa insa, nu ma mai duc. Ei?
mihaela
A fost odata ca niciodata un om care-si punea intrebari si-ncercarea de-a gasi raspunsuri il facea tare nefericit. Uitase sa traiasca simplu si firesc, ca un om obisnuit. Intr-o noapte, intr-un vis, a auzit un glas: “Mananca atunci cand ti-e foame; bea atunci cand ti-e sete; dormi atunci cand ti-e somn; traieste cum respiri; scrie cum respiri; e-atat de simplu.”. Dimineata, cand s-a trezit, omul a cascat prelung, s-a intins de i-au trosnit oasele, s-a spalat, a mancat ceva, ca-i era foame, a baut o cafea neagra si tare, si-a aprins o tigara, c-asa simtea el nevoia sa faca. Apoi, lasand pustiului toate intrebarile si raspunsurile fara noima, s-a apucat sa scrie prima lui carte adevarata.
Vlad
Hă, hă, hă, mă leşi? (N.m., adică nota mahalalei: aşa se zice în mahala, hă, hă, hă, mă leşi).
Cine mai e tată aşa de naivă încât să crează că poţi cunoaşte un om după fondul vorbelor când de fapt adevărul a stat mereu în formă, sau că un blogger sau orice scriitor ar putea să se disimuleze prin scriere, frate, când nici Pessoa nu a reuşit decât să se descopere mai tare? Mâncaţiaş!
Heniuei, barocul scriiturii de mai sus (mai sus de comentarii) dovedeşte o timiditate intensă.
gavagai
@io anca: nu, nu-l stii tu pe gavagai… da, uneori gavagai se si-ntrece. gavagai n-aservit intalnirea bloggerilor de la cluj pentru ca era in alta parte atunci; si gavagai nici nu stie multi oameni cu bloguri, care sa-l anunte ca se merge la cluj (de fapt gavagai stia ca se merge la cluj, ca i-a zis feed readerul, da-i place lui sa zica ca nu stie); gavagai o sa vina si la cluj (a mai fost acum peste 10 sapatamani), si cand va reveni va avea grija sa te-anunte :)
@mihaela: inteleg ca omu nu era gavagai, ca 1. el e si dumnezeu ales; 2. el intai gaseste raspunsuri si dupa aia intrebari; 3. numa profetii aude voci in vise, deci s-ar putea sa fie vorba de Pisicu, care chiar asa si face, cum a zis vocea; 4. gavagai n-ar scrie niciodata o carte adevarata, el scriind pe blog, care-i un suport diferit si cu alte exigente. da povestea ta e frumoasa, chiar daca e despre alcineva :)
gavagai
@Vlad: bai, nene, ai dreptate.
mihaela
Iata Povestea lui Pisicu, spusa de-un calugar budist nepalez si gasita de mine intr-o carte:
Era vara. Era o dimineata senina. Calugarii unui templu din munti, patrunsi de-o pace curata si vesela, strangeau fanul de pe-o pajiste, simtindu-se ca niste copii lipsiti de griji. Era si-un pisoias care facea tumbe, sarea, alerga bezmetic si imprastia fanul cu labutele. Calugarii il priveau vrajiti. Unul dintre ei l-a cuibarit in bratele lui si pisoiasul a prins a toarce fericit. Apoi a pornit cearta, caci fiecare calugar vroia ca pisoiasul sa devina jucaria lui. Glasurile lor furioase au spart linistea padurii si-au alungat pacea templului. Staretul i-a intrebat: Al cui vreti sa fie pisoiasul, al unuia, al tuturor sau al templului? Hotarati-va!
1) Finalul crud dat de gavagai:
Staretul a luat larma calugarilor drept raspuns, a scos un cutit si l-a transat pe pisoias in tot atatea bucati cati calugari il cerusera. Cumplita crima a unui calugar budist, pentru care dragostea pentru tot ce il inconjoara e datorie sfanta! Fiecare calugar, cu sufletul greu, si-a dat seama ca n-are ce face cu bucata lui de pisoias.
2) Finalul fericit propus de calugarul budist:
Staretul a spus: Cerul este senin si nu se-ntreaba unde-s norii; soarele straluceste si nu se-ntreaba pentru cine sau de ce; pasarile zboara si nu se-ntreaba despre aer; fanul trebuie strans; lasati pisoiasul in voia lui; e-atata liniste si pace. Calugarii au strans fanul cu sufletu-mpacat si-n curand au uitat si de vrajba lor, si de pisoias.
Cu siguranta varianta lui gavagai nu-i cea buna cata vreme pisoiasul a devenit in timp Pisicu, profetul Dumnezeului ales.
gavagai
nup, varianta lu gavagai e ca Pisicu i-a mancat pe toti calugarii. ca Pisicu nu-i jucaria nimanui. ba mai mult, Pisicu stie sa faca din toti propriile lui jucarii si-i foloseste in jocurile lui sadice. asta e adevarata varianta a lu gavagai.
mihaela
vaai de capu si de pacatele mele! mi-au sarit ochelarii de pe nas de-nfricosata ce sunt. bine ca nu s-au spart. n-o sa mai zic niciodata ca mai rau nu se poate, promit solemn.
gavagai
:) asa e Pisicu, gavagai e doar un cronicar
madhuri
gavagai in persona, acest Adibas al gurusilor, acest Panasoanic al geniului epic si Bacon al pizzelor de Urziceni, tare v-a mai fraierit. Fi-v-ar caleidoscopul uman de ris sa va fie, chiar credeati in autenticitate la pretul asta?
mihaela
io, dac’as fi in locu lu gavagai, as sterge repejor comentariu de mai sus. pur si simplu. si p’asta de-aici, care face trimitere, foarte frumos zis face trimitere, la el. da nu-s. :(
gavagai
pai de ce sa-l sterg? revin un pic mai tarziu, acum trebuie sa fug. ma bantuie madhuri.