A fost odata ca niciodata un taximetrist. Si taximetristu traia in Kathmandu, care e capitala Nepalului. Si taximetristu era foarte intelepet si nu lucra la o companie de taximetre, ci lucra ca independent. Si din cauza ca lucra ca independent nu prea avea clienti. Si asta e unu din motivele pentru care spun ca era un taximetrist foarte intelept. Ca taximetristu era ca gavagai, adica vedea foarte rar persoane care nu era el insusi.
Si taximetristu lucra la gara din Kathmandu. Cand lucra, taximetristu statea in taxi, pe scaunu soferului, si citea ziaru, si astepta sa vina vreun client. Dar clientii nu veneau, pentru ca se duceau la taximetrele de companie. Si taximetristul intelept era multumit, pentru ca se gandea ca n-a mai fost nevoit sa se vada cu o persoana care nu era el insusi.
Dar uneori, cand din tren cobora multi oameni si se urca grabiti in taximetrele de companie, taximetristu intelept era nevoit sa ia cate un client.
Cand loa cate un client, taximetristu incepea prin a spune “nameste” si prin a da politicos din cap, apoi pornea masina si nu mai asculta ce ii zicea clientu, care ii zicea unde vrea sa-l duca. Pentru ca taximetristu intelept stia intotdeauna unde vrea sa fie dus clientu. Si mergea pe niste stradute tare-ntortocheate, c-asa-i stradutele din Kathmandu, si la un moment dat clientu nu mai stia unde era si cand taximetrul se oprea clientu ajungea taman in copilaria lui si trebuia sa-si ia viata de la capat. Si era tare nefericit, ca – daca sa-ti traiesti viata e plicticos si producator de nefericire – inchipuiti-va-ti cum e sa-ti traiesti viata de doo ori. Da, cu toate astea, dupa ce era un pic nefericiti, majoritatea clientilor incepea sa se bucure, ceea ce ne-nvata ca oamenii,atata vreme cat traieste se multumeste si cu nefericirea.
Si textul asta e foarte, da foarte urat, da mi-a fost lene sa scriu altu, ca am lucrat foarte mult si gata.
— scris de gavagai
luciat
ba nu e foarte urit, sau, ma rog, nu stiu cum e
dar povestea e foarte, da’ foarte frumoasa, sau macar ideea – minus finalu cu bla-bla-uri despre nefericire
parerea mea, sper sa nu fiu excomunicata :)
gavagai
nuuuuuuuu, cum sa fii excomunicata?
da, finalu e foarte prost, si nici restu nu-i foarte diferit :( cred c-o sa-ncep sa ma cenzurez, sa nu mai public toate prostiile; ma rog, p-asta l-am bagat aici pentru ca era un soi de pagina de jurnal. da o sa vina si vremea-n care n-o sa mai am nimic de scris in jurnal.
luciat
nu, nu te cenzuraaaa
eu ti-am zis pen’ca e chiar super-misto ideea si mie mi-a placut si n-am zis deloc ca restu textului e ca finalu! hellooooo :)
gavagai
deh, un pic ar trebui sa ma mai cenzurez, ca scriu din ce in ce mai prost; si cand nu scriu prost, cad in manierisme. sper sa-mi revin curand, ca nu ma mai supot.
marie jeanne
buna dimineata. iti multumesc ca ai venit :-)
gavagai
buna dimineata. iti multumesc ca m-ai facut sa vin :)
hiacint
păi de ce să fie finalul prost dacă e adevărat? ce, adevărul e prost? :)
vio
vreau si eu sa merg cu taximetristu ala.
si creca si suzii ca dinsa are o slabiciune!
christina
mie-mi place finalul, mai ales partea asta: “ceea ce ne-nvata ca oamenii, atata vreme cat traieste se multumeste si cu nefericirea”…
ceea ce ne-nvata ca oamenii, atata vreme cat traieste se multumeste si cu finalul prost :)))
gavagai
@hiacint: nu stiu, da uneori o minciuna frumos spusa poate fi de preferat
@vio: pai can veniti in nepal? io nu mai stau mult p-aici, maine revin, da pot s-aranjez
@christina: uf, ce ironica esti…