A fost odata ca niciodata un cetatean. Si cetateanul era ca orcare dintre noi. Numai ca se deosebea de noi printr-o deosebire, accea ca cand loa o hotarare o loa numai dupa ce epuiza toate variantele posibile. Ca sa dau un exemplu, de pilda cand cetateanu ramanea fara paine-n casa si trebuia sa se duca la magazin ca sa-si cumpere, se ducea la magazin pe toate drumurile posibile si nu cumpara si-abia dupa aia se hotara pe care sa se duca ca sa si cumpere. Se vede deci treaba ca cetateanul era o persoana foarte ocupata. Desigur, sa fii ocupat e
bine, ca macar asa ai senzatia ca nu esti cu totul inutil si risti mai putin sa te sinucizi. Dar e si foarte obositor. Si cand esti foarte obosit, cum sunt io acum, ti se pune-un junghi inspate, inima si plamani si te chinui sa stai pe canapea pe-o parte si sa scrii c-o singura mana si sa te gandesti ca nu mai ai mult de trait. Si cand te gandesti asa, te intristezi. Si cetateanul despre care e povestea noastra era mereu foarte trist. Si statea intr-una in casa. Mai vorbea din cand in cand pe messenger, dar persoanele din lista lui incepusera sa-l evite, pentru ca nu intelegeau nimic din ce spunea el, pentru ca el spunea tot ce se putea spune. Si cetateanul se-ntrista si mai tare.
Cel mai trist, cetateanul a fost cand a vrut sa se-nsoare. Ca s-a gandit ca trebuie c-ar trebui, ca sa-si aleaga nevasta, sa se-nsoare de proba cu toate femeile din lume. Diligent, cetateanul a inceput sa se casatoareasca, da la un moment dat a obosit asa de tare ca mai ca si-a dat sufletu. Asta l-a cam pus pe ganduri pe cetatean. Din gand in gand, si-a dat seama ca toata viata lui a foist in van, si ca de fapt, or de cate ori loase o hotarare crezand c-a epuizat toate variantele, de fapt uitase sa epuizeze si varianta ca nu ia hotararea. Cetateanul ajunsese intuitiv la formularea tezei lui Kronski, despre care am mai scris (searchbox dreapta-sus). Teza lui Kronski, pe langa faptul ca relativizeaza mecanica cuantica, mai are si darul de-a te lasa prada deznadejdii. Si cetateanul a inceput sa fie, spontan, deznadajduit. Si nu mai stia cum sa-si traiasca viata, ca a si-o trai intr-un fel insemna si sa nu mai traiasca. Si cetateanul a ramas in suspensie.
Contrar aparentelor celor mai evidente, asta-i o pagina de jurnal.
— scris de gavagai
mihaela
manca-l-ar mama lu cetateanu pe cetatean, ca tare-i el scump si frange inimile cetatenilor
marie jeanne
ei bine.era o madmazela care stia un pic dinainte de cetateanu asta. si ca el o sa se incapataneze oricum sa epuizeze variantele. dar asta nu e asa ceva extraordinar. ca asa facem toti, fiindca ne nastem si murim fara sa se intample de fapt nimic, tocmai din cauza asta. dar cetateanu sa faca bine sa inceapa sa epuizeze variante de duminica, daca trebuie neaparat. fara legatura cu realitatea, am scris si io. aici.
gavagai
uf, pana una-alta cetateanu-i frange inima mamei lui. ceea ce nu-i deloc scump :(
da, de duminica-ncepe sa epuizeze :)
mihaela
nu stiu altii ce simt, da io chiar sunt marcata de ce zice cetateanu nostru si-l sfatuiesc, chiar daca detesta sa fie sfatuit:
1. sa renunte la dependente de-orice soi si sa-nceapa cu dependenta de blog;
2. sa se fereasca de toti narcisistii si exhibitionistii care-i dau tarcoale, ca nu-s lumea lui;
3. sa se uite-n oglinda si sa-si zic-apasat: Ce dracu faci cu unica ta viata?
hai cu-atata drag
gavagai
uf, de-ar fi asa simplu…
mihaela
pai e, de ce nu?, doar sa vrea :) hai, hai, hai
mihaela
auzi, ma cetatene, uite care-i treaba:
1. tu-ti dai seama de chestia asta nemaipomenita ca cetateni care nu-s de-ici-de-colea chiar tin la tine?
2. zici ca toate vorbele tale-s la fel; or fi, da bucura;
3. doar si doar si doar in tine poti gasi forta de-a-ti recunoaste valoarea si de-a continua, bucurandu-te ca bucuri.
deci, hai, te rog.
gavagai
si gavagai incepu sa se topeasca. si parca junghiul din inima, spate si plamani il mai lasa un pic
o femeie in rochie si pe tocuri
Deci sa o luam de la inceput ca sa epuizam totul …pana la epuizare!!!
Cetateanul,icscitizen, si-a propus sa faca DE TOATE PENTRU TOTI si si-a personalizat conturul intr-unul plin de personalitatea lui gavagai si printr-un copy paste din jurnalul acestuia a ajuns sa faca MAI NIMIC pentru el. Pentru ridicarea moralului il rog sa ia o oglinda care sa reflecte ce este in sufletul celor care se intalnesc cu gandurile,ideile,cuvintele,povestile,scriiturile LUI si atunci i se va insenina sufletul de un zambet care nu se va epuiza niciodata…si daca nici asa nu se intampla nimic, fiindca a fost deja epuizata alternativa asta , scot din buzunarul secret al rochiei , un sarut plin de toata tandretea de care pot fi capabile toate femeile care poarta rochii si tocuri pe lumea asta …si cu sigguranta l-am epuizat de tot fiind un pic mai mult decat fericit !!!!