Ati vazut filme d-alea cu paianjrni artagosi? Io n-am vazut, da am vazut aseara la 5 dimineata un paianjen fix ca-n filmele-alea, negru si urias. Cand l-am vazut, era pe picioru meu si tare m-am mai speriat. Si m-am bucurat cand l-am omorat. L-am omorat din 3 lovituri, ca n-a murit din prima. era un paianjen foarte incapatanat, pur si simplu nu vroia sa moara, se tara schiopatand pe covor si banuiesc ca de-abia mai respira, ca-n alte filme americane, cand erou se taraste pe pamant, cu mainile pline de sange si cu picioarele pline de gloante. Si dupa ce l-am strivit treia oara si-a chircit picioarele si n-a mai miscat.
Dupa ce paianjenu, mort fiind, n-a mai miscat, io am inceput sa ma gandesc. Mai intai de unde-o fi aparut. Fiind dat faptu ca afara ploua, iar io tineam geamu deschis, m-am candit c-ar fi posibil. Dar daca mi-a fost plantat de cineva? Si iar m-am facut paranic, ca atunci, mai tineti minte? Ca si asta era posibil, sa-mi fi fost plantat de cineva. Sau poate nu mi-a fost plantat cu intentie, ci din pura intamplare. Si-asa iar n-am mai dormit. Si cum nu dormeam, am inceput sa ma-ntreb dece mi-o fi frica de paianjeni, cand de fapt ii iubesc. Imi plac la nebunie, cum isi misca ei piciorusele-alea mici si brusc deodata devine tepeni. Si cu toate astea, mor de frica cand sunt in gradina si vad cate-o panza. Cand sunt in gradina sau altundeva si vad cate-o panza, raman paralizat, ca paianjenu meu de-aseara, inainte sa-l fi omorat. Dupa ce stau o vreme paralizat, incep sa-mi bata inima foarte tare. Cred ca e foarte adevarat sa spui “incep sa-mi bata inima foarte tare”. Si mai dipa aia incep sa ma misc foarte incet incet, m-aplec sa trec pe sub panza-n mijlocu careia sta paianjenu cu-n diametru de juma de centimatre si-o rup la fuga de-mi sfaraie picioarele, obosind foarte repede.
ok, acuma hai sa pun si io-ntrebari, c-asa face oamenii cu bloguri: va e frica de paianjeni? ati avut experiente neplacute cu paianjeni? dar experienti amuzante? de ce credeti ca-i oamenii asa arachnophobi, ca uite, in timp ce scriu ma uit pe picioare, ca simt ca ma gadila ceva.
— scris de gavagai
christina
mie imi plac paianjenii de cand am citit “american boys” de neil gaiman :). tot din recentul amor pentru paianjeni (ca am citit cartea acum 2 luni, maxim), mi-am luat si blugi de la little big cu nasturi in forma de paianjeni si mi s-au rupt dupa 2 saptamani (blugii, nu nasturii) de unde am dedus ca amorul pentru paianjeni e cateodata o actiune paguboasa.
mihaela
sa zicem ca suport cat de cat paianjenu din vorba “shut la paianjen”, in rest ii urasc si-i ucid cu sete si pen’c-am varat groaza in urmasii lor bag sama ca ma cam ocolesc :)
hiacint
gavagai, cred că la tine nu intervine nici o instanţă morală, fiind dumnezeu, dar păianjenii nu se omoară, se ţin cu grijă, că 1. anunţă musafiri, 2. înţeapă (sau muşcă?) musafirii. cred că-s înteligenţi păianjenii şi îmi plac, atît timp cît nu devin mutanţi = fac pînze de la iaşi la cluj-napoca :D
vio
aaaa am raspuns aici:D
dintr-un comentariu iese un post
tuvia
yo n-am nimic cu dansii, nu-i omor, ii eliberez in natura, adica ii arunc de pe balkon ca sa se catzere inapoi in casa, paralizandu-i de frica pe maica-mea si pe frati-miu, care se suie in pat si incep sa urle spre mine “vino sa ne salvezi! paianjeeeeeeeen!” si eu ma duc si salvez din nou, situatia :)
Google spider
Mie imi plac paienjenii.
christina
erata: anansi boys nu american boys (care vine de la american gods)
gavagai
@christina: am stat o gramada pe canapea si cu ochii-n tavan si incercand sa-mi imaginez cum arata nasturii aia-n forma de paianjen; si de ce ti s-au rupt blugii dupa 2 saptamani.
@mihaela: chiar iti stiu de frica? ce simti cand ii strivesti?
@hiacint: uf, orcati paianjei ar avea gavagai in casa, tot nu vine nimeni in vizita, gavagai fiind asocial si agorafob.
lu vio i-am raspuns pe blogu ei.
@tuvia: :)) si cand nu esti acasa?
@Google spider: onorati de vizita :)
mihaela
n-as baga mana-n foc. dezgust, repulsie, ca tot omu.
christina
sunt niste capse in forma de paianjen… rotunde cu picioruse :). nu stiu de ce s-au rupt, ca erau largi si nu se intindeau pe fund cand stateam jos (ca acolo s-au crapat)
gavagai
@mihaela: io simt o deosebita palcere. De fiecare data cand omor ceva sau pe cineva.
@christina: mmmmmm, acum reusesc sa vad. foarte frumos ca s-au rupt. capse cu picioruse? nu m-am gandit niciodata la asta :)
tuvia
cand nu-s acasa, astia doi mor, evident.Apoi ajung acasa si invie :)
gavagai
nu vrei sa te-angajezi? sa faci miracole pe gavagai.ro :) ?
mihaela
:) maaai, sa fie! ce ti-e si cu dumnezeii astia, Dumnezeu sa-i inteleaga! :)
tuvia
ba da! cu mare placere, dar nu stiu cat de fericiti ar fi enoriasii, ca miracolele mele se bazeaza pe principiul 6 din 49. Cateodata nu nimeresc pe cine trebuie :)
gavagai
@mihaela: huh?
@tuvia: pai facem un upgrade miracular si se rezolva.
mihaela
cum adica huh? am fost io confuza sau esti tu derutat, iac-asa? cum? ash? pfui? eh? sau ce? cre’ca hai :)
gavagai
eram un pic confuz printre atatia dumnezei :)
mihaela
pai erai printre-ai tai, ca unu dintre ei esti chiar tu, sau nu? :)
gavagai
io eram, da ei era mai multi; si nu numai ca-s arahnofob, ci si agorafob. toate fobiile din lume s-a adunat in mine. nu ma mai suport.
cris
vreau si eu subtitrarea la arachophobia.pls pls pls:(
gavagai
poti sa cauti aici; alte idei nu mai am :( da sper sa le gi gasit deja.