Dumnezeu vede lumea din spatele unui ecran. Sta asa pe canapea, cu ecranu-n fata, si se uita la lume. Uneori se-ntinde, si vede lumea piezis. Alteori se-ntoarce cu spatele la ea, si n-o mai vede deloc.
Cand vede lumea, Dumezeu o vede colorata. Culorile ii cam inteapa ochii, ca Dumnezeu e foarte batran, si-ar prefera ca lumea sa fie alb-negru, dar nu se-ndura sa le ia muritorilor si penultima bucurie.
Tot cand vede lumea, Dumnezeu o vede dintr-un punct de vedere absolut. Pentru el nu exista diverse perspective sau scenarii. Ce vede Dumnezeu e adevarul curat. Din cauza asta vorbele lui sunt sentinte.
In fine, cand vede lumea, Dumnezeu o vede cu un ochi indulgent. Lumea e creatia sa, livrata ca atare, iar creatia sa este expresia materiala si spirituala a libertatii sale de expresie.
— scris de gavagai