Varianta: Calu de dar nu se cauta-n gura. Varianta a fost inventata de gavagai si i-a provocat o criza de ras isteric, care-a tinut juma de ora.
Expresia “calul de dar nu se cauta la dinti” a aparut ca urmare a carpanoseniei oamenilor, care prefera sa faca cadou lucruri stricate pe dinauntru, cum ar fi merele. Mesajul ei e sa te multumesti cu ce-ai primit si sa zici mersi ca ti s-a dat si-atat.
Dupa toate probabilitatile, expresia a aparut in Evul de Mijloc. Un boier din Evul Mediu s-a dus intr-o dimineata la targ si-a dat peste un samsar care i-a vandut un cal roib. Btw, imi spuneti si mie cum arata un cal roib? Boieru a loat calu de capastru si s-a dus cu el acasa si i l-a dat in grija grajdarului. Grajdaru a loat calu, l-a tesalat, i-a facut ce se mai face cailor si i-a dat sa manance niste ovaz si calu n-a mancat, c-avea carii si-l durea maselele si grajdaru i-a spus pedata boierului tot pocinogu si boieru a facut calu cadou unui mujic, iar cand mujicu-a vrut sa se uite-n gura calului, boieru i-a zis
- Ba, calu de dar nu se cauta la dinti.
— scris de gavagai
io anca
…si asa a intrat proverbu’ in istoria orala…..prin intermediul gurii calului!
mihaela
Habar n-am cum arata un cal roib, ca n-o am cu caii-n general. Da’ ma-ntreb io, calu de dar o fi avand dinti? Trebuie sa aiba.