Poveste despre piscotari

A fost odata ca niciodata Aniela. Si Aniela avea un vecin. Si vecinii lu Aniela si ai vecinului ei il poreclise pe vecinu cu pricina “Bula”. Si Bula era foarte sarac, si vecinii zicea mereu “saracu Bula”, da nu facea nimic ca sa-l ajute. Si Bula iesea adesea din casa frumos imbracat, cu haine de stofa veche si cu gaurele mici si cu pantofi stalciati si murdari. Si Aniela mereu se-ntreba unde iesea Bila. Si banuia ca poate o fi paznic sau portar pe undeva, isi inchipuia ca se duce la un hotel si isi scoate hainele vechi si se-mbraca c-un costum de general rosu si cu epoleti aurii, asa cum mai poarta portarii. Si intr-o zi, cand l-a vazut pe Bula

iesind, Aniela s-a gandit sa-l urmareasca. Si s-a dus dupa el. Si pe cand il urmarea, Bula s-a intalnit cu vreo doi amici de-ai lui, care l-au salutat si-au trecut mai departesi dupa ce-au trecut mai departe vorbea despre Bula si Aniela i-a auzit ca zicea “Saracu nea Petrica” si si-a dat seama ca pe Bula il chema Petrica si se-ntreba ca de ce si amicii lui zicea tot ca vecinii. Si dupa aia Bula s-a dus la Novotel, care e un hotel frantuzesc nou construit de Bouygues Construction pe Calea Victoriei, chiar langa Palatu Telefoanelor. Hoetelu e frumos, si are o fatada, numai ca brandu e unu arivist, ca sigla e foarte urata, ca cand brandu a ajuns mare n-a avut grija sa se rebrenduiasca. Si Bula a intrat in Novotel si Aniela s-a bucurat si drept dupa el s-a dus, ascunzandu-se pe dupa coloane. Si Bula a urcat la etaju 1, unde era o conferinta, si-a-nceput sa manance piscoturi. Si Aniela si-a dat seama ca Bula nu era portar, ci piscotar.
Piscotarii e o specie aparte de oameni, fara venituri, si care se hraneste cu piscoturile de la vernisaje si alte evenimente. Ei se deosebeste prin aceea ca au viata impartita in doua perioade, in sezon si in extrasezon. In extrasezon are o viata foarte trista, ca toata lumea e plecata la mare si nu sta nimeni sa faca vernisaje si nici sa finiseze expozitiile din primavara. In sezon, viata lor nu e cu mult mai putin trista, pentru ca expozitiile e din cand in cand, si piscotarii povestesc ca un pumn de arahide si cateva pateuri le poate-ajunge si cate 3 zile. Cand face vernisaje, tinerii artisti face adesea cheta, ca sa cumpere mai multe alune, si dupa ce se termina vernisaju prefera sa se retraga discreti din camera in care e piscotarii si alunele, ca sa le permita sa nu fie stanjeniti ca-si baga fursecuri in plasa. (Io, chiar daca pare un cliseu, cunosc cativa ziaristi care are ce manca si care totusi isi baga fursecuri in plasa, fara chiar sa fie stanjeniti.)
Piscotarii se mai deosebesc prin aceea ca e foarte discreti, nu-si face partid, ca pensionarii, si prefera sa traiasca nestiuti de nimeni. Ca dac-ar sti ca lumea stie de ei, s-ar rusina foarte tare. Provocarea pe care o lanseaza specia lor e cum sa-i ajutam fara ca ei sa-si dea seama ca-i ajutam; si, contrar obisnuintelor noastre legate de ursii panda care ar face orce numa sex nu, cum sa facem ca specia lor sa dispara. Sugestii?

— scris de gavagai