Cand suntem clasa a VIII-a si dam lucrare la gramatica si suntem pusi sa gasim un sinonim pentru a “a oferi”, scriem fara sa mai stam pe ganduri, cu inima usoara si cusufletul impacat, “a darui”.
In acest text vom conveni sa aplicam termenul “sinonimie” si verbelor care par a exprima aceeasi actiune. Convenim astfel pentru ca nu credem in etimologie si pentru ca este curent sa se cnvina asa, adica e o conventie. De pilda Quine asa convine.
Sa ne imaginam acum ca suntem profesori de gramatica la clasa a VIII-a si corectam lucrarile. In lucrarea lui Adi e scris albastru pe alb-murdar “a oferi – a darui”. Sa ne mai inchipuim ca suntem niste profesori buni si exigenti. Asa fiind, vom pune lucrarea lui Adi pe masuta de cafea, ne vom rezema mai bine de speteaza fotoliului, vom inchide ochii si vom incepe sa ne gandim.
Sa e imaginam acum ca ma duc in Piata Amzei si cumpar un buchet de flori pentru Delicia, desi nu merita si desi e scarbos sa dai cuiva un buchet de flori, c-ajunge sa se-mputa. Cu buchetu-n mana si cu un zambet larg deschis ma prezint in fata biroului lu Delicia si-i zic
- Iti daruiesc acest buchet de flori.
Delicia ridica privirea din monitor, unde se uita la noua tema a blogului, holbeaza ochii si deschide gura, semne ca tocmai are o crampa mentala, adica intuitiile ei lingvistice sunt contrazise dramatic de enuntul meu. Dupa ce reuseste sa-si stapaneasca durerea de intuitie, Delicia o sa-nceapa sa aiba multe ganduri:
Creca buchetu era pentru alcineva, cea pentru care era n-a venit la-ntalnire si-acuma mi-l da mie. Mi-l “daruieste”. Adica se gandeste ca nu-l merit, da ma cadoriseste totusi cu un buchet de flori. Daca mi-l daruieste,inseamna ca trebuie sa-l si pastrez. Ca nimeni nu daruieste lucruri perisabile:
- Na, iti daruiesc o punga cu pufuleti.
Da e scarbos sa pastrezi flori, chiar el a scris-o, ca li se-mpute apa. Nu mai inteleg nimic. Poate-ar trebui sa-mi dau demisia, nu mai suport sa nu inteleg.”
In vreme ce Delicia are toate gandurile-astea, io stau ca prostu cu buchetu-n mana, neintelegand ce mai e de data asta. De fapt si de data asta e mania mea de-a ma juca prosteste cu cuvinte. Nu puteam sa-i spun, in cea mai traditionala maniera cu putinta
- Iti ofer un buchet de flori?
Hai, cel mult “un buchet cu flori”, asta ar fi fost mai acceptabil. Se vede treaba c-am exagerat. Ar trebui sa nu mai exagerez. Si sa ma fac mai serios. Mai responsabil.
- Iti ofer un buchet cu flori, adaug in cele din urma si Delicia se mai linisteste.
Si gata reveria, acum suntem iar profesori de gramatica. Daca ne-am imagina toate astea, atunci vom loa lucrarea lu Adi si vom loa si pixu cu rosu si vom taia “a darui – a oferi” sau cum era, ca e pe pagina trecuta si mi-e lene sa ma uit. Asa.
Sa ne inchipuim acum ca suntem niste profesori de gramatica extraordinar de buni si ca deci ne gandim la tot felu de lucruri interesante pe care le povesteste Wittgenstein (al doilea). Vazand ca Adi a scris ca “a darui” si “a oferi” sunt sinonime, si vazand si ca intuitiile noastre lingvistice ne spun ca mai degraba nu sunt sinonume si, in fine, asumand ca si Adi are intuitiile noastre lingvistice, ca de ce nu le-ar avea, o sa ramanem un pic incurcati. Ca poate saracu Adi n-are nici o vina. Ca poate si noi, asa profesori de gramatica extraordinari cum suntem, am zice ca “a oferi” si “a darui” e sinonime daca ne-ar loa cineva din scurt si ne-ar da lucrare. Si ca poate oamenii e condusi in comportamentele lor lingvistice de mai multe protocoale, ca avionu, si ca protocoalele se schimba-n functie de context. Si ca uneori oamenii zice un lucru, iar alteori, cand e loati din scurt si trebuie sa raspunda la un chestionar, va schimba protocolu si va zice alceva. C-asa sugereaza si Bourdieu.
Dupa tate probabilitatile, oamenii e ca elevii de clasa a VIII-a B, care cand joaca fotbal cu a VIII-a A pe terenu mare si cu arbitru respecta regulamentu, iar cand chiuleste de la romana si joaca fotbal pe terenu mic ca pe ala mare se tine ora de sport de la a VI-a C, nu il respecta.
Sa termin dar, ca e tarziu si ma gandesc sa dau Electrica-n judecata, ca s-a oprit curentu pentru-o secunda si mi-a stins calculatoru chiar cand editam fisieru css care face ca blogu s-arate cum il vedeti voi acum. Hai noapte buna.
— scris de gavagai