Joe Hill, Heart-Shaped Box, New York, Harper Collins, 2007
In mod surprinzator, Joe Hill este fiul lui Stephen King. Desi orce persoana de buna credinta ar fi putut sa bage ambele maini in foc – sa scriu si despre de unde vine a baga mana-n foc – ca Stephen King n-ar fi reusit ever sa se-mperecheze, petru ca orce candidata s-ar fi speriat de el si de povestile lui si-ar fi fugit cat colo ca sa nu-l mai vada si sa nu i se intample cine stie ce ei sau familiei ei, adevarul este ca Stephen King a reusit in cele din urma sa se-mperecheze si sa se si repoduca, in persoana lui Joe Hill.
Ca multi alti rejetoni nesperati, Hill a fost foarte complexat de numele tatalui sau,
intr-atat incat, neputand sa-si aleaga alt tata, si-a ales alt nume, de-o banalitate dezgustatoare. Relatia dintre tata si fiu in aceasta instanta a fost una complexa si, vom vedea indata, cu urmari tragice. Obligat de regulile stricte ale societatii paterno-familiste in care ne taram zilele la job si-napoi sa isi petreaca copilaria in casa parinteasca, Joe Hill a fost nevoit s-adoarma ascultand povestile tatalui sau. Dar Stephen King nu e ca gavagai, si povestile pe care le spune el e gretoase si-nfioratoare. Si Joe Hill a capatat traume adanci inca de la o varsta frageda, ca un copacel de pe care decojesti coaja toamna tarziu, de ramane cu degeraturi saracu, si cicatricile micutului Joe nu s-a-nchis nici in zioa de azi. Ranit fiind, Joe aproape ca n-a avut de ales si-a devenit scriitor.
Ca scriitor, Joe Hill ne-a oferit in special cartea aici recenzata, anume Cutia in forma de inima. Cartea se construieste, dupa cum o arata si titlul, in jurul unei cutiute de lemn in forma de inima. Cutia este violet, incuiata cu o cheita mica si captusita cu catifea violeta. Proprietara cutiei, doamna Ronson, habar n-are ce-are cutia inauntru, si nici nu-i pasa, fiind o fire de protestanta puritana. Baiatul doamnei Ronson insa, pe nume John-Toe, nu e deloc ca mama lui, ca te si face sa suspectezi c-a fost adoptat; John-Toe este un vicios si jumatate somebody stop me care-si trece viata nocturna in lungi reverii lubrice primejuite de felurite situri pentru persoane mai in varsta ca el; Intr-o catabaza vicioasa nocturna, John-Toe vede pe un site o cutie care semana foarte tare cu cutia mamei lui. Excitat, se duce la cutie; o scutura; incearca s-o desfaca c-un cutit; baga un cui in broscuta; da cu cutia de pamant. Zadarnic insa, zic zadarnic pentru ca cutia ramane impasibila. Inciudat, John-Toe aproape ca-ncepe sa planga si se duce la mama lui, doamna Ronson.
- Maaaaaama, zise John-Toe, ia scoala-te putin.
Nici un raspuns.
- Maaaaaama!
- Ce vrei, ma?
- Ce-ai in cutie?
- Care cutie?
- Cutia mov.
- Care cutie mov?
- Asta.
-Pai de un’ sa stiu io ce-am in cutie.
- Nu stii?
- Nu.
- Pot s-o desfac?
- Fa ce vrei, numai lasa-ma sa dorm.
- Pai nu pot s-o desfac. Unde-i cheita.
- N-are cheita.
Si doamna Ronson se-ntoarse cu spatele la John-Toe si-adormi pe loc.
John-Toe cazu pe ganduri, cautand febril o cle de a desface cutia. Tot cautand, si-a amintit de vechiul sau prieten Nick Griff, pe care-l cunoscuse la casa de corectie. Nick Griff era un individ neguros si nesuferit care, ca sa fie mai special, adoptase un mod de viata alternativ. Da asta nu-l scutea sa fie un gainar ordinar, care nu stia sa manuiasca decat paharu si speraclu. John-Toe s-a urcat in masina si s-a dus la casa in care locuia Nick Griff. Cand acesta din urma a vazut cutia, a inceput sa transpire de bautura si excitatie. Si-a scos speraclu de la bracinar, a fortat broscuta care a cedat tzac si dupa aia cutia s-a deschis pac. Si cand cutia s-a deschis, s-a dovedit a fi fost cutia cu nenorociri. Nenorocirile-a iesit in lume si s-a adunat cu toatele in cartea lu Joe Hill.
Hai buna lectura, cum am vazut io ca se zice pe bloguri.
— scris de gavagai