Culorile-n politica sunt o mostenire grea a istoriei umanitatii. In prima faza a evolutiei societatii umane, oamenii era o apa si-un pamant: traia in pesteri, manca la gramada, se-mbata ca porcii si una-doo se si loa la pumni. Incet-incet, can se loa la pumni, a-nceput sa se-ajute unii pe altii.Dar, fiind prosti si primitivi, nu prea stia sa se deosebeasca unu de altu in mijlocu incaierarii (omu primitiv avand vederea mai slaba, ca un nou nascut), si mereu isi ajungea sa-si bata aliatii, care se supara, rupea alianta, se alia cu altii si tot asa, societatea umana primitiva devenind peste noapte un model de instabilitate. Cand nimeni
nu mai intelegea nimic, si toti dadea pumni in toate partile, a aparut ideea unui consiliu de intelepti; desi suna ridicol, pentru ca oamenii era prosti si primitivi, consiliu de intelepti s-a intrunit. Oare ce suna ridicol? Cand s-a-ntrunit, a-nceput prin a se loa la pumni. Da dupa aia, cand unii dintre-nteleptii primitivi era-nsangerati si altii nu, stramosului meu i-a venit ideea ca fiecare grupare sa fie reprezentata de o culoare. Si-asa s-a pomenit omenirea, cand joaca fotbal, se-aduna la ONU sau face alegeri, cu uniforme si culori. Din povestea tocmai spusa, rezulta ca PSD nu este portocaliu pentru ca sa existe o ordine si sa stie fiecare pe cine poate sa ia la pumni. Desigur, toate astea in teorie.
— scris de gavagai
gramatioasa
Hai ca poate va deveni portocaliu can’ se schimba consemnu cromatic…Caci poti pentru ca sa stii? Nu poti….
gavagai
nu poti sa stii nici macar ce se-ntampla acum, cum foarte frumos ziceam io acum cateva zile in “Ca sa inteleg si io”.