Oamenii mor pentru ca, zice Engels, s-a nascut. Dar Engels a trait acum multi ani, si nici nu mai da tonu ideologiei dominante, asa c-ar trebui sa ne suflecam manecile, sa ne-asezam pe canapea in fata scaunului, sa deschidem un document wordpad si sa reflectam.
Din observatii facute cu un ochi amuzat, am constatat ca oamenii, cand se gandeste la de ce moare, are mereu tendinta de a fi implicati si pasionali. Cand sunt asa, e adesea tentati sa creada ca oamenii ar fi o mare scofala a universului si a creatiei, ca e fiinte spirituale si ca tot ce-i inconjoara se leaga, inevitabil, de micu lor areal domestic si mental. Io, -n calitate de Dumnezeu ales, ar fi cazu sa-ncurajez asemenea propensiuni, ca daca nu imi pierd adeptii. Numai ca io nu-mi doresc multi adepti, ca alti Dumnezei.
Inainte de-a ne-ntreba de ce moare oamenii, ar fi cazu sa ne-ntrebam ce e cine moare. Oamenii, dupa toate probabilitatile, e o stare particulara de agregare a materiei, la fel ca pietrele sau ca perucile. Numa ca oamenii, spre deosebire de pietre, se compune din molecule mai complexe. In stiinta, la fel ca si-n natura, complexitatea e o stare foarte precara. Daca io de pilda incropesc o teorie foarte, da foarte complexa, care incearca sa explice un fapt foarte, da chiar foarte simplu, teoria mea va fi abandonata a doa zi dupa ce cineva vine c-o teorie mai simpla. Ca oamenilor, la fel ca si universului, nu le place lucrurile complicate.
Moleculele complexe din care se compune oamenii mai are particularitatea de a fi foarte instabile. Una-doo, s-a si destramat, ca atunci cand te scoli dimineata si te duci sa te uiti in oglinda si te sperii ca crezi ca esti desfigurat. O alta particularitate a acetor molecule complexe e ca materia din care-i facute se consuma foarte repede, si trebuie mereu inlocuita. A fi om e ca si cum ai fi o instalatie electrica la care mereu trebuie sa-i schimbi becu. Omu e deci un agregat instabil si complex, care consuma ca sa produca ca sa consulme ca sa produca. Din aspectu oscilator al ciclurilor de productie si de consum ale fabricii corpului uman decurge nehotararea permanenta a oamenilor, despre care s-a spus adesea c-ar avea un caracter pendulatoriu. “Te vad, neajutorat si trist, osciland intre a nu fi si a muri”, cum ii scriam io-ntr-o scrisoare Dumnezeului crestin. Numa ca Dumnezeu crestin nu-i format din molecule complexe.
Alt paragraf. Ca-n orce alta fabrica, si-n corpu uman apare uzura fizica a agregatelor de productie, ca urmare a procesului tehnologic. Dar, spre deosebire de fabrici, in corpu uman nu exista management; corpu uman, neoliberal – ca d-aia am facut referire la Engels si la ideologia dominanta la inceputu textului – e guvernat de mana invizibila, al carei principiu e “fiecare sa-si vada de treaba si treaba merge”. Datorita uzurii fizice a agregatelor de productie, fiecare din corp nu mai poate sa-si vada de treaba. Si chiar daca sindicatele viscerale pune mana de la mana si schimba niste utilaje, procesu de productie care are loc in altesecii e deja afectat, iar intreprinderea merge din ce in ce mai in pierdere. (Ca sa contracareze aceasta stare de fapt, oamenii a inventat fondurile de pensii, da se vede treaba c-ar fi trebuit sa inventeze alceva, ca e ca si cum ai inventa aplice de brons ca sa contracarezi ruginirea fierului forjat.)
Si ultimu. Dupa un numar de decenii, incepand sa scartaie din toate balamalele, fabrica corpului uman nu mai poate produce nimica, iar oamenii moare. Deci, tragand linie, oamenii moare din orgoliu. Din orgoliu de a fi compusi din molecule complexe. Daca s-ar fi multumit, ca pietrele, sa fie compusi din molecule simple, ar fi murit mult mai greu. Da nu, oamenii a vrut sa fie ei mai diferiti. Si d-aia statuile Dumnezeilor se face din piatra, Dumnezeii fiind mai intelepti ca oamenii.
— scris de gavagai
io anca
asa-mi place de taaare, ca mi-s interzisa…de data asta n-am ce comenta.
Cazuta in admiratie,
tot io anca
mihaela
Oamenii moare ca moare. Cum moare-i doare. Ca daca esti batran tare si picioarele nu te mai tin si ochii nu te mai ajuta si urechile nu mai aud si dinti nu mai ai si cand mananci iti curge mancarea pe de laturi si-ai tai nu te mai aseaza la masa si-ti dau sa mananci dupa cuptor si spargi strachina cu mancare si nora-ta te-ameninta c-o sa-ti aduca mancarea intr-o troaca, atunci suspini si taci. Da’ daca sadesti un mar care va da rod dupa ce tu nu vei mai fi gandindu-te ca altii-ti vor multumi, zambesti din nou.
Vlad
Da, domnule, chiar aşa, aicea e misterul. De unde atâta orgoliu, ca să ne compunem din molecule complexe? Nu serios acum. Cum bine ziceai, universului îi place lucrurile simple. Şi atunci de ce am apărut noi, băi nene? Din orogliu?
În plus, dă_mi voie să te contrazic, nu ştim sigur că murim din pricina uzurii (adicătelea a entropiei care place univerulului). Am fi putut foarte bine să trăim veşnic: uite, moleculele complexe de cancer tr[iesc veşnic, nu se uzează niciodată. Din contră, utilajele din noi sunt PROGRAMATE să moară. Mă rog, în mare parte. Se cheamă apoptoză. Un fel penitenţă pentru orgoliul nostru, pasămite. (Acuma, trăim într-o epocă foarte înapoiată, şi ne îmbolnăvim şi murim înainte de a ne epuiza ptogramul, dar în viitor se va vedea foarte clar că sunte programaţi să murim la o anumită dată.)
În plus, dă-mi voie să te contrazic din nou. De fapt, nu murim deloc, pentru că facem copii. Aaa, ne dispare conştiinţa individuală, mare brânză,de fapt, nimic nu se pierde. Natura ar fi putut lua calea nemuririi individuale, cum spuneam în punctul precedent, dar a preferat o cale preferabilă, zic io.
Na.
io anca
Mihaela! cam decrepita imaginea asta ante-mortem…da si faina, imi aduce aminte de fata babei si fata mosului, de soacra cu 3 nurori, de povestile alea chinezesti despre ce valorosi is batranii etc. pe post de pilde care implica norma reciprocitatii (ca cum te comporti cu parintii asa s-or purta si ei cu tine cand vei fi o fosila)…da asa-i filmu biologic, ce sa-i faci? Altfel, cultural vreau sa zic, e o chestie relativa, si batranetea, si moartea. Io de exemplu nu stiu pe cine sa crez..pe mama care zice ca ajungem in rai ori pe bunicu, care, sceptic de felul lui si marxist ascuns – de-ala de nu recunoaste asta nici in ruptu capului -, zice ca ajungem mancare la viermi si alte lighioane si asta-i tot?
Vlad: si io voiesc sa te contrazic, da numa o data si numa putin…ca de iezemplu treaba cu celulele de cancer care traiesc vesnic nu-i corecta (hai ca stii f. bine asta, stiu io c-ai vrut sa subliniezi ideea prin contrast ca sa dai valoare la discurs), ca can’ moare omu mor si ele….si putrezesc al naibii acolo-n cavou…aaa, ca ele se tot dezvolta malign pana la un moment dat pe sama organelor/utilajelor nevinovate, asta-i alta socoteala – da tot nu-s asa destepte sa supravietuiasca precum zombi dupa ce nu mai curje sanjele omului prin ele tumorile naibii…In plus si la mine, mai da-mi voie sa nu te contrazic, ba mai mult sa fiu de acord cu tine ca: si io-i dau dreptate lui Wilson si in general la sociobiologi care ce ne zic? Pai ne zic ca omu e o fire egoista si ca din egoism face el copii…de aia, ca sa traiasca mai departe genele lui pretioase…numa ca nu stie cat e de egoist si se impauneaza ca-i mare altruist si se sacrifica pt copiii lui…can’ de fapt, el oricum imbatranea, se stresa, se uratea, scapa mancarea pe jos etc (cum mai zice in continuare Mihaela), murea, si cu copii si fara copii…numa ca aici vine o si chestiune de lupta intraspecie (umana)….e concurs: cine e mai agil sa duca genele mai departe cat mai bine, cu rezultate optime, adica sa aiba putere si prestigiu, ca sa maximizeze sansele de reproducere iarasi optima a urmasilor si tot asa….NA!
mihaela
Ancuta, ia s-alungam noi doua gandurile astea negre, c-altfel ne napadeste deznadejdea, ne podideste plansu’, facem cearcane, pete si riduri si ne uratim si-asta nu-i bine, nu-i bine deloc. Plus ca, Doamne fereste, iti revine gripa aia nebuna si iar te oblojeste mama ta, care-nteleg ca nu-i chiar o experta in de-astea medicale. :) Daca, totusi, vrei sa afli cine are dreptate, mama sau bunicu’, io zic sa profiti de mediul sfant in care ne aflam si sa apelezi cu incredere la sprijinul calificat al Dumnezeului pe care si noi l-am ales, care cu siguranta iti va-ndeparta nelinistea si te va lumina.
io anca
Asa o sa fac! Deci acusica apelez….trrr…trrr….Alo? Nepalu? Da cine-i acolea? Pot vorbi cu Sefu al mare? Ca voiesc sa-i pun o-ntrebare capitala!! Aloooo!!!!
Si da, mama e teribil de teribila can’ are bolnavi in casa…hehehe
Vlad
TuAnca, daca pui celulele alea într-un mediu potrivit, nu moare niciodată. Trăieşte nene 1000000 de ani. Pe când dacă pui celule normale într-un mediu potrivit, la un moment dat muare. Ceea ce am vrut io să demonstrez cu asta e că noi nu murim neapărat din cauza principiului 2 al termodinamicii (fugit ireparabile tempus tralalala sau pentru că universului i-ar plăcea lucrurile simple aşa cum splendid spune Gavagai), ci pentru că suntem programaţi să murim, aşa a vrut natura, TOCMAI CA SĂ FIM NEMURITORI, adică să lăsăm loc copiilor proaspeţi, să nu consumăm noi. boşorogii plafonaţi toate resursele. Surioară, dacă am fi fost nemuritori ca un cancer, lucrurile ar fi fost mult mai simple, mult mai entropice. Că murim, susţin eu, este şi mai complex, deci Gavagai nu are dreptate de data asta. Deocamdată argumentez, dar în curând o să mă mărginesc să dau o bulă papală, din aia infailibilă, şi gata discuţia.
christina usor offtopic
citat din insemnare: “ca atunci cand te scoli dimineata si te duci sa te uiti in oglinda si te sperii ca crezi ca esti desfigurat”. 8-?!
io anca
tot io, sacaitoare, remarc ca-acuma-daca ai adaugat si chestia cu mediul potrivit, e altceva, discurs fara cusur, ce mai….astept cu real interes bulele viitoare…Gata discutia!!! Salutari cordiale, doctore!
gavagai
io chiar nu stiu ce sa zic aici, am scris un text in gluma, da se pare c-am zis si lucruri care-a putut sa provoace o dezbatere, ceea ce-i rar in cazu meu. acuma, daca oamenii moare din cauza uzurii fizice sau pentru ca asa e programati, asta ar putea fi o alta discutie. ipoteza uzurii fizice cred ca e problematica in aceea ca se bazeaza pe o seried e rationamente analogice, iar ipoteza programarii imi pare problematica pentru ca depinde direct de neodarvinism; s-ar putea sa ma-nsel, ca nu mai sunt deloc la curent cu ce-are oamenii inauntru, chestiunea nemapasionandu-ma de ani buni.
@christina usor offtopic: ce bine-ar fi sa fie 8; din pacate e din ce in ce mai tarziu. da lasa ca-mi promit c-o sa fie 7, si poate-o sa ma si tin de program.