A fost odata ca niciodata o broscuta. Si broscuta avea ochii bulbucati. Si era verde si tanara si vesela. Si avea un corp frumos, ca facuse inot inca din copilarie. Si broscuta locuia in stufaris, cu parintii ei. Si parintii ei era o broasca si-un broscoi. Si lucra amandoi la cooperativa. Pleca dimineata la serviciu si se-ntorcea noaptea tarziu. Si can se-ntorcea incepea sa se certe, ca broscoiu mereu vroia sa plece sa se-mbete cu alti broscoi. Si broscuta cu ochii bulbucati se-ntrista, ca se gandea ca are un tata betiv si-o mama cicalitoare care nu-i da voie sa se duca noaptea la club cu broscutele si cu brotacii. Si dupa aia
se-ntrista si mai tare, ca-si aducea aminte ca n-are voie sa paraseasca ochiu de lac la marginea lu care era stufarisu. Si broscuta stia ca lumea era mai mare ca ochiu de lac si stufarisu, ca vedea la televizor si citea-n reviste. Si tare-ar mai fi vrut sa vada si ea lumea, ca aia de la televizor. Da parintii ei nu-i dadea voie sa vada lumea, ca zicea ca-n lume e broscute carnivore, ca la San Francisco, care-abia asteapta s-o-nfulece pe broscuta cu ochii bulbucati. Broscuta stia ca-n lume exista si broscute carnivore, ca vazuse pe foxnews, dar, fiind tanara si-ncrezatoare, credea ca poate sa le evite. Si ca poate sa evite orice alt pericol. Si mai credea tot felu de lucruri. Si intr-o dimineata, dupa ce parintii ei a plecat la cooperativa si ea s-a trezit la 10, broscuta cu ochii bulbucati a plecat in lume. Si aceasta plecare a fost intaia ei calatorie spirituala. Dupa ce s-a sculat la 10, broscuta a mancat cateva musculite, a facut o baie in ochiu de lac si a plecat. Si a mers pe camp pana la canton. Si cand a ajuns la canton i s-a facut sete si i se uscase si pielea, da cantonu era unu modern, cu apa curenta-n casa, si broscuta a fost nevoita sa faca cale-ntoars-acasa. Si cand a ajuns acasa, multumita c-a vazut lumea, a tras concluziile primei ei calatorii spirituale, anume ca aia de la televizor spune numai prostii si ca de fapt lumea e altfel.
— scris de gavagai
mihaela
A fost odata ca niciodata o broscuta fermecata cu ochii bulbucati care de dragul argatului Emelian s-a preschimbat intr-o fata nespus de frumoasa, s-a maritat cu el si-au inceput sa-si depene traiul alaturi. Intr-o zi imparatul a vazut mandretea de fata si si-a pus in cap s-o faca imparateasa dupa ce-l va fi omorat pe mujicul Emelian. A trimis dara dupa argat si i-a zis: Sa-mi zidesti pana maine seara o biserica mareata in piata din fata palatului, ca de nu iti tai capul pentru neascultare. Mujicul a dat fuga la nevasta-sa si i-a povestit ingrozit trasnaia.
- Culca-te linistit, barbate, c-am eu grija!
Dimineata Emelian a luat un ciocan si niste cuie, s-a dus in piata din fata palatului unde a vazut o biserica noua si mareata, s-a minunat, a mai batut cu ciocanul niste cuie si treaba a fost gata. Imparatul era sa moara de ciuda si i-a zis lui Emelian: Sa-mi faci pana maine seara un rau care sa curga in jurul palatului si sa poarte corabii pe apele lui, ca de nu pun sa ti se taie capul. Iar a alergat mujicul la nevasta-sa si iar i-a zis dintr-o suflare patania.
- Culca-te linistit, barbate, c-am eu grija!
A doua zi Emelian a luat un harlet, s-a dus la palat, a vazut raul pe care pluteau corabii, a zarit si-o movilita pe care a netezit-o cu harletul si treaba a fost gata. Imparatul, negru de furie si-n pragul infarctului, i-a zis lui Emelian: Sa te duci undeva, fara sa stii unde si sa-mi aduci ceva, fara sa stii ce, ca de nu pun sa ti se taie capul. Cand Emelian i-a spus femeii lui ce i-a poruncit imparatul, femeia a cazut pe ganduri. Am uitat, din pacate, la ce concluzie a ajuns. Voi stiti? Oricum, Emelian si nevasta-sa s-au pornit pe trai tihnit, agonisind bunele si risipind relele.
Povestea asta io o stiu de la batranul Lev Nikolaevici care m-a sfatuit sa n-o zic nimanui daca vreau ca fata nespus de frumoasa sa nu se preschimbe din nou in broscuta fermecata cu ochii bulbucati. Tare mi-e teama ca asa s-a-ntamplat fiindca n-am fost in stare sa-mi tin gura si fara sa-ncalec pe-o sa io v-am spus povestea asa voua.
io anca
Gagavai: ce mai calatorie initatica pe capu broscutei insetate de magia departarilor (de casa)….pacat ca n-a gasit lana de aur. Desi poate c-a gasit-o, da nu ne-ai zis tu…Hei, Shmecherule!
Mihaela: ca sa vezi ce patesc unii atunci can’ altii vorbesc vrute si nevrute? Astia unii raman cu ochii holbati…Da’ tu da-i inainte, ca uneori efectele aparent negative se dovedesc in final pozitive. Ca de ce n-ar fi mai faina viata de broscuta decat cea de printesa (doar sa fii printesa inseamna o groaza de responsabilitati, cerinte, standarde)?
Vorba aia: nu stii niciodata unde dai si unde crapa…
gavagai
@mihaela: foarte frumoasa poveste ti-a zis domnu-ala, mi-a placut indeosebi incercarea a treia, ca cum de s-o fi gandit la ea si ce rezolvare sa fi gasit, e ca o ecuatie frumoasa, si sunt foarte bucuros ca ne-ai spus-o, si poate ca io anca are dreptate si ca de multe ori o broscuta poate sa fie mai fericita ca o printesa
@io anca: nu, broscuta n-a gasit lana de aur, ce sa faca ea cu lana, ca lana e aspra, iar broscuta are pielea fina, si lana ar zgaria-o; da broscuta a mai avut si alte calatorii spirituale, o sa le povestesc cand o sa le aflu
mihaela
Sigur ca o broscuta poate fi mai fericita ca o printesa, da’, totusi, cine-i si unde-i printesa? :) ca domnu’ala mi-a zis despre o nespus de frumoasa fata care-l iubea tare mult pe argatul Emelian si ca ei traiau fericiti intr-o casuta modesta de la marginea orasului.
A naibii de grea cea de-a treia incercare, asa-i? Oriunde s-ar fi dus Emelian, imparatul i-ar fi spus ca nu s-a dus unde trebuia si-orice i-ar fi adus, imparatul i-ar fi spus ca nu-i ce voia el. :( Si totusi, dupa ce-a chibzuit bine lucrurile, preafrumoasa fata a gasit solutia. Io mi-am amintit-o, da’ ma gandesc ca preferati s-o descoperiti singuri pe-a voastra, pen’ca frumoasa ecuatie nu-i unic determinata. Hai succes.
gavagai
n-am avut succes :( unde? si ce? te rooooog.
mihaela
Deci. L-am intrebat pe Marean si mi-a raspuns: aaaaa… (n-am diacritice :( ). Si-am revenit la Lev Nikolaevici si l-am pisat si m-a dumirit precum urmeaza:
1. Preafrumoasa fata sau fata nespus de frumoasa care nu-i printesa se numeste Natasa. Si tare m-am mai bucurat, ca tare ostenisem de-atata tastare. :)
2. Pai ti-am mai zis, ce naiba, uiti de la mana pan’la gura? mi-a zis Lev si io am plecat capu’ spasita.
3. Ca gavagai zice El ca moare de curiozitate unde si ce, da’ nu cred io ca-I pasa cine stie ce.
4. Totusi:
5. Dupa ce-a cugetat adanc, Natasa i-a zis lu’ Emelian:
- Du-te degraba la maica mujicilor si-a ostasilor si roag-o sa te-ajute.
Si l-a pregatit pe barbatu-sau de drum si i-a dat o traista si-un fus, in semn de recunoastere. Si-Emelian a purces pe calea indicata de nevasta-sa si-a ajuns intr-o padure unde locuia o batrana impovarata de ani care s-a-mblanzit can’ a vazut fusu’ si-Emelian s-a apucat de i-a povestit toata tarasenia vietii lui. Baba i-a zis: Bine, fiule, aseaza-te si mananca. Si-apoi: Arunca ghemu’ asta si du-te dupa el pe-un’ s-o rostogoli si-un’ s-o opri sa cauti lucru’ care-ti treb’e. Da’ Emelian, ager: Cum ma prind io, bunico, de lucru’ ala?
- Can’ oi vedea un lucru de care oamenii asculta mai strasnic decat de tatal si de mama lor, sa stii ca acela-i. Ia-l si du-i-l imparatului.
6. Si-acu’ io, mihaela, am cam ostenit ca nu mai sunt tinerica precum Natasa si ma opresc aici si-o sa va mai zic ce-o mai urma si-alta data.
7. Hai, c-asta-i cifra mea preferata. :)
P.S. Azi dimineata am fost la Carrefour Feeria din Baneasa si-acolo o groaza de tineri din U.E. vindeau te miri ce si ziceau ca toti banii dobanditi vor fi donati copiilor sarmani din Nepal. Pe bune. Io zic sa dai o fuga pe-acolo, sa Te prezinti frumos, sa le iei banii iute, sa devii bogat si sa-i redecorezi Deliciei birou’ ala. :)
gavagai
ba pe gavagai il intereseaza foarte tare; numa ca n-a fost niciodata bun la ecuatii. si ce-a gasit la capatu ghemului?
io anca
Mihaela!…salivez deja de curiozitate cu cei 2 neuroni liberi ….cine/ce-o fi ala de care asculta omu mai tare ca de mama & tata? Gagavai sa fie oare? Capiez de interes!
mihaela
- … Cand o sa-l vada, imparatul o sa-ti spuna ca n-ai adus ce trebuia. Tu sa-i raspunzi asa: Atunci trebuie sfaramat. si sa-l duci la rau, sa-l faci tandari si sa-l arunci in apa. Buuun. Emelian a dat drumul ghemului care, tot rostogolindu-se, a ajuns la mare. La tarm se-nalta un oras minunat si la marginea orasului se-nalta o casa unde Emelian a fost gazduit, a mancat si s-a culcat. Dimineata l-a auzit pe stapanul casei cum isi trezea feciorul si-l trimitea sa taie lemne si cum flacaul nu-i dadea ascultare zicand ca-i prea devreme si cum maica-sa insista sa se duca si cum fiul tocaia din buze, atipind la loc. Cand abia adormise, de pe strada au patruns in odaie bubuituri si trosnete, feciorul a sarit iute din pat, s-a-mbracat degraba si-a iesit in fuga. Emelian s-a luat dupa baiat ca sa vada cu ochii lui ce bubuie si ce lucru-o fi acela de care flacaul asculta mai strasnic decat de mama si de tatal lui. Pe strada vazu un om care sprijinea pe burta ceva rotund ca o putinica, cu pielea intinsa pe-amandoua fetele si-n care omul lovea cu niste bete.
- Ce-i asta? intreba Emelian.
- O toba. raspunse lumea.
- E goala?
- Goala.
Emelian s-a luat dupa tobosar, l-a urmarit ziua intreaga si cand tobosarul s-a culcat i-a insfacat toba si-a luat-o la sanatoasa. Urat din partea lui. Si-a tot alergat pan’a ajuns in orasul lui. Natasa nu era de gasit acasa, c-o luase imparatul chiar a doua zi dupa plecarea lui Emelian.
Si-acu’ o sa fac nitel pe nebuna ca aia din O mie si-una de nopti si-o sa va zic c-o sa va mai povestesc si maine ce-a mai fost, ce s-a-ntamplat.
io anca
Aha, era procleta de toba, bat-o vina….iar Natasa …hmmmm.
Altfel, mai ca-mi vine sa te sugrum, cam-ca impulsu’ sultanului seherezadei, can’ ne lasi asa cu curiozitatea-n gat….hihi
mihaela
Hai, Ancuta, ca termin azi povestea si-o sa ne veselim cu totii, rasufland usurati. :)
Emelian s-a dus intr-un suflet la palat si-a cerut sa-i vorbeasca imparatului. Imparatul a facut pe nebunul si l-a chemat a doua zi. Emelian nu s-a lasat si-mparatul a cedat, intrebandu-l:
- Unde-ai fost?
Si Emelian i-a spus.
- N-ai fost unde trebuia. Si ce-ai adus?
Si Emelian a dat sa-i arate, dar imparatul nici n-a vrut sa se uite.
- Nu-i acesta lucrul cerut de mine.
- Daca nu-i acesta, trebuie sfaramat si-aruncat la dracu’! s-a-nfuriat Emelian.
Si iesind din palat cu toba si lovind in ea, in jurul lui Emelian s-a adunat intreaga ostire imparateasca, inchinandu-i-se si asteptand poruncile lui. Degeaba urla imparatul la ostasi cum ca sa nu se ia dupa Emelian. Ei nu i-au dat ascultare si l-au urmat pe noul lor stapan. Innebunit de frica, imparatul a poruncit sa-i fie inapoiata lui Emelian nevasta si l-a implorat pe acesta sa-i dea toba.
- Nu si nu si nu! a zis Emelian. Trebuie s-o sfaram si sa arunc tandarile in rau.
Zis si facut. Soldatii s-au imprastiat apoi care-ncotro, iar Emelian si-a dus nevasta in casuta lor de la marginea orasului si s-au pus pe facut copii si pe trai tihnit.
Gata.
io anca
Pai atunci sa rapaiasca tobele atunci, inlocuind imparati, mame si tati! Moralizanta poveste…mai tre’ s-o rumeg, ca cine stie ce mai descopar?
gavagai
saru mana. nu m-as fi gandit niciodata :)