cum o să mi se-ntâmple mie cât de curând. Dintre cele câteva lucruri pe care le urăsc, în afară de scaunu din faţă sin avion, io urăsc cel mai tare să rămân fără cerneală. Şi ca să nu fiu loat prin surprindere şi să rămân fără cerneală fără să mă fi gândit la eventualitatea asta, am zis să mă gândesc.
Dacă rămâi fără cerneală, întâi te simţi nevolnic şi neputincios, cu fraza suspendată-n aeru dintre cap şi foaia carneţelului. Fără să scapi fraza din ochi, încerci să găseşti un pix. Dar pixurile are strania proprietate de-a fi mereu goale,
iar fraza nescrisă e ca peştele pe uscat, are ochii bulbucaţi şi-abia mai răsuflă, şi tu intri-n panică că nu vrei să moară, că te gândeşti că poate era fraza-broscuţa de aur care ştie să-ţi îndeplinească 3 dorinţe şi-ncepi să cauţi furios pixu de la Cocor despre care credeaică ţi-a fost furat şi-n cele din urmă-l găseştiîntr-un buzunar al rucsacului şi te simţi uşurat şi treci fraza-n carneţel şi te uiţi la ea şi-ţi dai seama că nu-i broscuţa de aur şi-o tau urmărind contracţiile din muşchii care-ţi învelesc falangele. După ce faci toate astea, textul pe care-l scriai rămâne el însuşi suspendat, dar nu mai eşti atent la el, că orcum nu ştiai cumse termină şi eşti convins că are balta destule texte. Mai liniştit fiind, poţi să-ncepi să fii practic. 
Te-ncalţi şi-ţi iei pardesiu şi pleci la librărie, da la librărie n-are cerneală de care vrei tu, neagră şi onctuoasă, şi te duci a altă librărie, şi la alta şi după ce-n cele din urmă găseşti şi te-ntorci seara acasă şi te pregăteşti să reiei textu suspendat îţi dai seama că-i fără suflare şi-ţi zici „Cum de-am putut să scriu aşa o prostie?” şi-ţi vine să rupi pagina din carneţel.
Este deci recomandat să veghezi să nu rămâi fără cerneală. Cu prima ocazie când ieşi din casă, aminteşte-ţi să cauţi cerneală şi să-ţi faci un stoc care să-ţi ajungă până ieşi data viitoare.
— scris de gavagai