Povestea micului chinchilla

A fost odată ca niciodată un mic chinchilla. Şi micu chinchilla, când nu dormea, era mereu vesel şi pus pe şotii: se-ascundea în rumeguş şi sărea brusc, speriindu-i pe hamsterii din cuşca vecină, işi punea pe cap frunze de mărar şi se prefăcea că e elan, se strâmba la copiii care se holbau la el prin geam, într-un cuvânt era un chinchilla foarte fericit.
Dar într-o duminică, era pe-nserate, un copil care se holba la micul chinchilla a exclamat:
- Mami, uite-un măgăruş.
Hamsterii şi porcuşorii de guineea, care sunt foarte proşti, au început să râdă şi să-l arate cu degetu pe micu chinchilla, strigând
- Măgaru! Măgaru!
Micu chinchilla nu ştia ce-i ăla un măgăruş, dar fiind foarte inteligent şi-a dat seama că poate fi ceva rău. S-a ascuns în rumeguş şi n-ar mai fi ieşit de-acolo pentru nimic în lumea lui de sticlă. Se simţea foarte trist şi neajutorat şi şi-ar fi dorit să fie mai deştept. Şi tot dorindu-şi, a adormit. Şi n-a visat nimic.
Când s-a trezit, micul chinchilla era din nou vesel. Un chinchilla are creierul mic, şi uită foarte repede. Dar hamsterii şi porcuşorii de guineea, fiind mai mulţi, nu uitaseră. Când au văzut că micul chinchilla s-a trezit, au inceput să strige:
- S-a trezit măgaru! S-a trezit măgaru!
Şi micu chinchilla şi-a amintit pe dată, şi-a fost foarte trist. Şi gavagai şi cu Pisicu, care treceau pe-acolo, au fost foarte impresionaţi de treisteţea micului chinchilla. Şi pe deasupra mai urau şi hamsterii şi porcuşorii de guineea (mă rog, lu Pisicu-i plăceau, da-n alt fel). Aşa că s-au gândit să le dea o lecţie.
Şi Pisicu a-nceput să mârâie la hamsteri şi la porcuşori, iar ei s-au ascuns repede-n rumeguş, sperând să scape. Da n-au scăpat, că Pisicu sare foarte bine şi-a sărit taman în cuşcă. Şi hamsterii şi şoriceii era tare speriaţi şi chiţăia şi fugea-n toate părţile şi se lovea cu capu de pereţii de sticlă ai cuştii şi se dădea cap în cap. Şi Pisicu râdea şi-şi înfigea colţii-n ceafa lor. Şi după aia-i mânca. Şi hamsteii şi porcuşorii de guineea ajungeau în burta lu Pisicu. În burta lu Pisicu era-ntuneric şi cald şi din pereţii burţii curgeau râuri de suc gastric şi-n sucu gastric era acid clorhidric şi se-auzeau zgomote-nfiorătoare şi hamsterii şi porcuşorii de guineea aproape că mureau de frică şi acidu clorhidric li se lipea de piele şi-i ustura foarte tare, atât de tare că mureau, şi Pisicu tare mult se mai bucura.
În vremea asta, micul chinchilla era foarte speriat şi credea că Pisicu o să-şi înfigă colţii şi-n ceafa lui şi după aia o să-l mănânce. Şi gavagai, văzându-l speriat, a-nceput să-l mângâie. Şi micul chinchilla s-a liniştit şi era pe punctu s-adoarmă. Da gavagai n-a vrut să-l lase s-adoarmă, şi l-a-ntrebat:
- Vrei să vezi cum arată un măgăruş?
- Da, a răspuns vesel icul chinchilla şi s-a trezit pe dată.
Şi gavagai l-a scos pe micul chinchilla din cuşcă şi l-a dus într-un magazin şi i-a cumpărat un măgăruş de pluş.
- Ce frumos e, zise micul chinchilla pupându-l pe măgăruş pe botic.
Şi după ce l-a pupat l-a luat în braţe şi-a adormit. Şi gavagai şi cu Pisicu l-au loat acasă la ei pe micul chinchilla şi-au început să se joace toţi 3 cu măgăruşu.

— scris de gavagai