Aforismul a apărut din greşală şi prin ricoşeu. Un copil din Roma antică îşi petrecea viaţa pierzând nopţile la chiolhanuri şi chermeze şi dormind cât era ziua de lungă. Exasperată, mama lui i-a zis „trăieşte ziua”, bazându-se pe o credinţă aristotelică conform căreia somnul e un fel de moarte. Copilu, fiind vicios şi înrăit, n-a vrut să-nţeleagă ce-i zice mama lui, aşa c-a denaturat sensul expresiei în „trăieşte clipa”, şi şi-a pierdut nopţile la poker şi lupanar mai abitir.
Expresia aforistică se foloseşte mai ales pana la vârsta de 30 de ani, când cei care-o folosesc trăiesc încă pe banii părinţilor. A fost semnalată şi folosirea de către un bătrân, dar era senil.
— scris de gavagai