E.B. White, „Pânza lui Charlotte”, Bucureşti, RAO, 2007
Prin această carte, EB White încearcă să schiţeze o frescă a vieţii claselor populare în secolul 18. inspirându-se dintr-o carte de Yvonne Véridier, White îşi pune-n cap să ne arate cum trăiau spălătoresele in Parisul anilor 1750-1760.
Charlotte, eroina de care se foloseşte White ca să-şi atingă scopu, s-a născut într-o familie săracă din Marrais. Mama ei era vânzătoare de mărunţişuri in Hale, iar tătâne-su nu ştie nimeni ce era, că pleca-n zori şi se-ntorcea noaptea târziu, beat şi fără o leţcaie. Afectată de atmosfera sumbră din căminu familial, Charlotte începe să se ofilească ca o floare de iasomie. E palidă, un pic ftizică, şi-şi petrece zilele căzând în reverii şi uitând să spele vasele murdărite de cei 5 fraţi mai mici, ceea ce atrage numeroase bătăi încasate cu lacrimi mari şi urmate de lungi rugăciuni către Fecioară.
În capitolul al treilea, White ne-o prezintă pe Charlotte în plină pubertate, iar textul devine foarte plicticos, plin de aluzii misterioase şi de descrieri de extaze religioase sau de reverii insipide.
În capitolul al patrulea, carene povesteşte adolescenţa Charlotteim White ne împărtăşeşte câteva dinfantasmele sale. Io n-o să le-mşpărtăşesc, lăsând cititorului bucuria să le descopere singur.
Partea a doua a cărţii ne-o arată pe Charlotte în plină tinereţe, respingând avansurile unor soldaţi, pălmuind un argat şi plângând că nu poate să scape de insistenţele unei entremetteuse (nu mai ştiu cum se spune-n română), o hoaşcă bătrână care vrea –o mărite la ţară, cu un vechil normand. Un episod deosebit deemoţionant este acela în care Charlotte refuză să se-angajeze la bordel. Un alt episod emoţionant este acela-n care Charlotte este pe punctul de a fi violată de un conte de robă; episodul e urmat de o lungă oraţie prin care Charlotte îi mulţumeşte Fecioarei că a prezervat-o neprihănită şi că i-a inspirat pe cizmari să facă cizmele în halul ăla de incomode şi imposibil de scos de către o singură persoană.
Toate aceste episoade se dovedesc a fi ispite pe care un diavol mic, şchiop, cocoşat şi răutăcios le lansează ca să se-amuze spre căpşorul plin de griji al Charlottei. Din fericire, Charlotte este foarte motivată şi decisă să-şi urmeze destiul de spălătoreasă, în ciuda tuturor încercărilor. Fiind atât de hotărâtă, tânăra reuşeşte în cele din urmă să-şi împlinească visul şi începe să primească săptămânal albiturile a 17 familii de burghezi.
Fericită, Charlotte spală, freacă şi fierbe, mângâind pânza cu degetele ei lungi şi palide, se-acoperă cu clăbuc şi vedetotul în roz. Orbită de visul ei e fericire, Charlotte începe să creadă că lumea întreagă e compusă din spumă albă şi fină.
O carte deosebit de frumoasă, despre felul în care se poate împlini un vis.
— scris de gavagai
mihaela
Nu-l credeti pe gavagai, ca-i mare pisicher si ne vinde gogosi! Panza cu pricina apartine Charlottei, care-i o paienjenita harnica si inventiva ce-si petrece zilele intr-un colt al tavanului unui hambar. Pe panza ei, Charlotte a tesut cuvintele “Asta da, porc!”, gandindu-se cu drag la prietenul ei, purcelusul Wilbur. Bietul purcelus e in mare pericol pen’ca stapanii lui intentioneaza sa-l taie de Craciun. Auzind infricosatoarea veste, prietenii lui (oitele si gastele din ograda, sobolanul Templeton, paienjenita Charlotte si fetita Fern, cea care odata l-a salvat de la moarte, hranindu-l cu biberonul) pun la cale inventive si eficiente planuri de salvare; plus ca panza lui Charlotte e miraculoasa. Io zic sa ne-alaturam si noi amplei operatiuni de salvare a purcelusului Wilbur, ce ziceti? Hai la lupta! :)
io anca
Stai sa-mi iau arcu, tolba cu sageti, ocheanu si hartia lipicioasa de atras purcelusi, si vin si io! Asteptati-ma!
sinzi
a, gavagai nu vinde nici o gogoasa; se gasesc destui pofticiosi sa intrebe daca nu sunt de vanzare, iar daca nu, sa insiste
mihaela
@io anca: Cum suntem doar noi doo si cum mi-a cam pierit curaju, io zic sa nu ne pripim si sa-ncercam intai sa facem rost de-o halebarda si sa le-atragem de partea noastra pe Furnicile Verzi. Oricum, mai e pan’la Craciun! :)
@sinzi: Ce-am zis io este un :) ; ce-ai zis tu se pare ca nu-i. :(
sinzi
@mihaela: asa e, sunt urata. si dupa ce ca sunt urata mai sunt si rea. si proasta. macar daca as avea simtu’ umorului… hai ca m’am dus in padure
mihaela
@sinzi: :) Sigur nu-i cum zici. Lasa padurea si da o fuga pana la gavagai, ca te lamureste El ce si cum. Si poate-L si scoti din depresia aia blestemata. Io va iubesc pe voi, prietenii Lui, care-I sariti in ajutor chiar si cand nu e cazul. Hai. :)
sinzi
@mihaela: macar daca te’am facut sa zambesti! asta as fi sperat si inainte… nu’i saream in ajutor, pentru ca nu mi se parea ca e in pericol. dar aud ca ar fi? habar nu stiu. din pacate e mai simplu sa ma duc in padure decat sa dau o fuga pana la el. sper sa isi vina in caciula, ca il tine cam mult.
gavagai
io nu salvez nici un porcusor. am mai zis ca-mi place cotletu, asa ca nu vad de ce-as vrea sa nu fie taiat. de-asta am si reinventat cartea. si stati sa vedeti ce carte reinventez maine. abia astept.
si nu vand nici gogosi, le mananc io pe toate. ce-i drept, nu prea-mi plac gogosile. ale mele cu-atat mai putin.
ma faceti sa plang :( de ce vorbiti de parca n-as fi prezent?
ce-i drept, nu prea sunt.
mihaela
ba esti, ba esti, cum nu? :)
gavagai
parca nici n-as fi.
ti-au placut viralele?
sinzi
ba, ce ai la scufita?
gavagai
ba, s-a-nrosit brusc, si-am intrat in panica. ce ma fac?
sinzi
respira adanc; stii ca trece. n’o sa te manance lupu dintr’atata
gavagai
am inchis ochii si-am respirat adanc. si nimic.
sinzi
ei, tot nimic?
gavagai
tot.