Când eram io mai mic, eram şi fascinat de hârtia de calc. Stam ore-ntregi c-un petec de hârtie de calc în mână şi mă uitam la el. Sau, mă rog, mă uitam prin el.
În a doua etapă a amorului meu consumat pentru hârtia de calc am început s-o şi folosesc. Şi nu orcum, ci copiind chipu lu Lenin. În vremea aia eram comandant de detaşament, făceam informare politică (politica externă), eram abonat la Scânteia şi ştiam pe dinafară tot statutu organizaţiei de pionieri. Asta aşa, ca să ştiţi cine v-a fost comuniştii.
În prezent, amoru meu pentru calc a atins nişte nuanţe foarte subtile, despre care fiecare crede ce vrea. Da nu despre asta vroiam să scriu. Vroiam să scriu doar că hârtia de calc pare-a exista în virtutea a alceva. La fel ca şi textele.
Textul acesta a fost publicat in data de 26. 02. 2007, la orele 1:44 pm, in sectiunea dictionar enciclopedic, intru desfatarea mintilor voastre si intru faima autorului.
Ura! Daca tot putem crede ce binevoim, io binevoiesc sa cred asa: ca hartia de calc te poseda cat te poseda, pana cand inveti sa vezi prin ea ce iti permite luneta personala. Car’vasazica, io pot sa vad prin ea o excursie in Caraibe (cu tot tacamu’ – hmmm), un frate tare cuminte si ascultator, Gagavai poa’ sa vada un lenin rasturnat si mic-mic (cum se petrecea fenomen asta al focalizarii la primele aparate foto, alea mari, fixe si grele), pe pisicu jucandu-se in decor roz (fix asa de roz cat poate fi hartia de calc cea de nuanta roz), sau ce-i mai trece prin cap lu’ gagavai in ziua aia, Mihaela poate sa vaza o comunicare permanenta insirandu-se si ciripind marunt si vesel pe ecranul verzui al hartiei de calc (la ea poate fi verde, c’asa ne imaginam noi), paznicii culturii nationale pot sa vaza – pe fond maro/cacaniu – cele mai cumplite ustensile de tortura ale evului mediu confectionate pentru raufacatorii textelor, si uite-asa orice poa’ sa fie vazut in aceeasi magica, siropoasa, virtuoasa virtute individualizata…
Hai traiasca luneta de calc!
hopa, deci tu de care parte erai? :)
Amor cu nuante subtile, zici? Ca doar n-o fi lingvistic, vai de capu’ nostru!
Verde-verzui-verzuliu, ca bine-ti imaginezi tu, Ancuta draga!
Ha, Vezi ca te-am barat cu un chestionar de pe vcremea lui proust.
@io anca: maaaaaaama, ce frumos. mereu am zis ca tu vezi mult mai multe lucruri decat pun eu in texte.
@de_ce1: cred ca era cyan 4: #008B8B. dar am crezut asta numai dupa ce m-am uitat intr-un tabel :).
@ mihaela: :)
@de-ce2: da, am vazut, o sa pot reraspunde abia maine.
[...] ascutite ale reclamagiului, oamenii din casa de productie s-au asezat in fata plansetei si a hartiei de calc si, dupa o o saptamana si un bax de cafea, masina timpului era gata. In faza initiala, scenariul [...]
Ieri am fost la biblioteca si am copiat pe calc, timp de cinci ore, modele de pictura pe lemn. Munca inutila, avind la dispozitie acum aparatul foto si imprimanta, insa atit de placut m-am simtit concentrata la maxim, cu mina incordata! In plus, m-am trimis printr-un tub al timpului direct in copilarie. A fost un moment mistic, pe care numai indragostitii de calc il pot intelege.
Mai tineti minte Mr. Bean in the library, cind i se aduce un manuscris pretios din care incepe sa copieze miniaturile pe calc?
ah, ce te invidiez.