Mihai Eminescu a fost un poet naţional şi universal: cel mai mare poet naţional şi unul dintre cei mai mari poeţi universali. Geniul său poetic a depăşit ca anvergură si ca subtilitate geniul poetic al altor poeţi. Ştiind toate acestea, vom fi însă adesea tentaţi să uităm de întreg travaliul poetic care subîntinde creaţia lirică ca plasa de Buzău o tencuială proaspătă. Conştient de acest pericol, am decis să nu las lucrurile-aşa şi am descins în Biblioteca Academiei (cu permis special semnat şi aprobat), unde am căutat manuscrisele produse de marele nostru poet naţional şi, iată, deja european, Mihai Eminescu. Gândul meu pios de când am descins era nu să pun stăpânire pe manuscrise, cum face de obicei cineva care descinde, ci să arăt că sub peniţa subţire şi versul uşor al genialului nostru creator se pot detecta urmele unui intens şi chinuitor travaliu.
Şi descingând io-n vintrele Bibliotecii Academiei am dat peste pomenitele manuscrise, ceva mai consistente ca volumele de opere complecte scoase pe bani publici la editura Academiei şi nevândute de ani de zile la Sadoveanu. Şi după ce le-am găsit, am căutat cu trudă dovada, că Eminescu scria tare urât. Şi iată c-am găsit prima versiune din poezia „Luceafărul”, poem filosofic complex, împărţit în 4 tablouri, în care se arată drama omului de geniu confruntat cu marasmele lumii mundane, cum am citit io-ntr-un curs scris de-o colegă la cursu unei vedete culturale. Ca să nu mai lungesc vorba degeaba şi să-mi consum spaţiu pe server, redau prima versiune din „Luceafărul” aşa cum a ieşit ea la iveală din mânuţa grasulie a poetului:
A fost odată ca-n poveşti, 
A fost ca niciodată,
Din rude mari, împărăteşti…
Na, c-am făcut-o lată!
Căci vrut-am să vă povestesc
De-o anumită fată,
Dar cât de tare o iubesc
Vă zic io altă dată.
Şi altă dat-acum sosi,
Dar este prea târziu,
Căci am deja şi pirostrii
Şi cuie în sicriu.
— scris de gavagai
ron
depasit, copile. timpul bascaliei de eminescu e trecut. s-a fumat.
iar aia care-o faceau atunci aveau totusi alta anvergura.
fiecare autentic isi are parodicul lui. trebuie sa ai totusi un calibru. tu poti parodia cel mult cartea de telefoane, ‘descingând’ vesel, cum spui, in vintrele ei.
acum, in caz ca te indrepti spre oglinda, nu uita sa-ti carpesti si perechea aia de palme, dragul nostru oligofren.
io anca
Priviti si va minunati: Dl. Ron s-a ofuscat…ca cica de unde pana unde se rade unii de Eminescu si variantele lui? Da’ unde se trezesc, hait? Se cred originali? – In viziunea dansului, asa grosolanie e cu atat mai strident grosolana, mai inalt meschina si mai evident ridicola cu cat zadarnic au incercat si altii sa bagatelizeze fioru poetic unic, si nu le-a mers (sic-sic!). Ca doar el, Ron, stie una si buna: a demitiza ceva atat de national si superior e un act barbar, o blasfemie, o nenorocire strategica culturalo-socio-geo-politica si e demna de o rasunantoare palmuire. Iar scafarlia lu Ron se roseste automat la orice gluma pe cele sfinte. Mai ales ca si altii au facut-o deci e clar atinsa de nulitate.
Pacat insa ca paznicu Ron nu poate carpi palmele alea (desi il mananca tare tare), caci el insusi nu poa’ ajunge pana-n Nepal, unde e greu de patruns cu idei fixe.
Hai ca m-am minunat destul. Merg sa bag un somnic (si sper sa nu visez roni d’astia).
gavagai
@ron: draga dl ron, cum bine zicea io anca, nu vad de ce m-as obosi sa-ti raspund, de vreme ce n-o sa te-ntorci ca sa vezi ce ti-am scris. da am observat ca oamenii prefera sa raspunda pentru ochii altora. ceea ce nu-i intocmai stupid. io o sa-ti raspund totusi tie, ca-mi place uneori sa vorbesc singur. primo, de unde ideea cu copilu? si cu bascalia de eminescu? (maaaama, ce urasc cuvantu bascalie; da sa-l folosesc totusi) e asta bascalie de eminescu? in cel mai rau caz e bascalie de ce crede oamenii care te folosesc in tranzactiile lor comerciale sau de alta natura. (zic asta pentru ca ron vine de la leu nou, adresa fictiva de mail a dlui ron fiind ron@rol.com, ceea ce nici nu-i frumos, ca nu vrea sa-si asume responsabilitatea propriilor vorbe, si nici politicos fata de moneda nationala, un simbol cu nimic mai prejos ca cal mai mare poet national. este?) io auzisem ca la suceava eminescu e un soi de vedeta locala, care naste pasiuni si reactii adverse, da credeam ca-i doar un mit urban, ca s-a mai vazut cazuri. se pare insa ca m-am inselat. dar, pana la urma, daca pe oameni ii bucura, de ce nu. n-o sa vin io acuma sa le zic ce sa le placa si cum sa fie bucovineni si romani. hai, sa va traiasca fabulospiritu.
@io anca: sarumana, da nu era necesar :) sper ca n-ai visat bani, ca nu-i de bine.
io anca
Oh, ba da, era necesar, ca asa-m simtit o neliniste grozava-n stomacel. Si apoi, tot scriind, a trecut.
P.S. Am visat dolari (nu roni – brrr)! Asta-i de bine ca insamna ca voi gasi o valiza cu washingtoni – ca asa zice frate-meu…
gavagai
:) si-apoi mai e si sertarasu cu maner.
io anca
da, iegzagt!