Povestea sertarasului cu maner

A fost odată ca niciodată un sertăraş cu mâner. Şi sertăraşu cu mâner adăpostea o comoară. Şi sertăraşu nu ştia c-adăposteşte o comoară, că pentru el lucrurile pe care le-adăpostea era doar lucruri.
Dar într-o zi pe lângă sertăraş trecu un copil. Copilu era un pic ameţit, că băuse nişte esenţă de rom uitată pe masă de mama lui după ce-a făcut ce se face cu esenţa de rom. Şi mergea copilu clătinându-se şi, ca să nu cadă, s-a agăţat de mâneru sertăraşului. Şi sertăraşu s-a deschis. Copilu, în ochii lui sticloşi, avu o sclipire de interes. Se ridică pe vârfuri, ţinânndu-se cu ambele mâine de muchia sertăraşului, şi se uită înăuntru.
- Hiiiiii, zise copilu. O comoară.
Şi-şi desprinse mâna dreaptă de muchia sertăraşului şi încercă s-o bage-n sertăraş, ca să-nhaţe comoara. Dar, fiind el mic, ridicat pe vârfuri şi ameţit de esenţa de rom care nu face bine copiilor şi prăjiturilor, se dezechilibră şi se lovi de lucru-n care era încastrat sertăraşu. Şi la fel se petrecu şi a doua oară când încercă să-nhaţe comoara. Şi a treia oară. Şi a patra oară n-a mai încercat, că-n poveşti ai dreptu doar la trei încercări.
Buimăcit de durere, ameţit de esenţa de rom şi enervat că n-a reuţit să-nheţe comoara, copilu a lovit sertăraşu cu pumnu. Sertăraşu s-a-nchis, iar copilu a-nceput să plângă, căe ra frustrat şi-l dureapumnu, sertăraşu fiind din lemn de trandafir Gonzales. Şi după ce-a plâns o vreme a căzut lângă lucru-n care era încastrat sertăraşu şi-a adormit. Şi s-a trezit abea când s-a-ntors mama lui de unde fusese şi l-a găsit beat şi cu pumnu julit şi l-a bătut că să nu mai bea. Da când s-a trezit uitase deja de sertăraş şi de comoară. Şi uitase şi c-a băut şi n-a-nţeles de ce l-a bătut mama luişi de-atunci i-a fost frică să mai doarmă şi i-a mai fost frică şi de mama lui şi când s-a făcut mare a vrut să se sinucidă.
… - Şi sertăraşu?
- Sertăraşu a rămas mai departe-n lucru-n care era încastrat. Şi era aparent liniştit. Se chinuia foarte tare să-şi păstreze aparenţa liniştită, ca să nu dea de gol comoara pe care-o adăpostea. De când aflase că adăposteşte o comoară era foarte nevrotic, avea insomnii şi se tot gândea cum să investească comoara mai cu folos.
- Şi?
- Şi, ca să păstreze mai bine comoara, s-a-nţepenit. Şi n-a mai putut face nimic cu ea.
- Şi ce era comoara?
- Nu ştiu, că când am făcut povestea sertăraşu era deja înţepenit.
- Hmm.

— scris de gavagai