Aforismu zilei de azi e de Victor Hugo. Victor Hugo era un mos republican inrudit cu Charlus Baudelaire. Traia retras, temandu-se de agentii imparatului. Scria mult. Si era foarte celebru. (Cand a murit, de pilda, sicriu i-a fost urmat de un million de gura-casca.)
Fiind celebru, Victor Hugo avea si multi imitatori care-i dadeau tarcoale plictisindu-l ingrozitor. Ca sa scape de ei, a scos aforismu zilei de azi.
Dar, dupa cum am spus, Victor Hugo traia retras in domiciliu personal. Singurii copaci mari pe care-i vedea era aia pe care-i vedea pe geam, copaci citadini sub care nu-I decat piatra cubica sau caldaram. Dac-ar fi avut curiozitatea sa iasa-n natura, ar fi vazut ca sub marii copaci poate creste alti copaci (de-aceeasi specie sau de alta), boscheti, iarba, ciuperci sau licheni pe pietre.
Invatatura transmisa de-aforism e sa nu fii discipol.
— scris de gavagai
merimeriquitecontrary
se juca ionesco la un moment dat cu hugo prin secolul douazeci si-l facea cu erou’ tragic pana-n balarii… dar cred ca de dragul intamplarii de-mi plange ochiul stang al mintii cu fata lui n-a vrut sa fie[ca nu cred ca odihna dumneaiei cu stima baltilor era ca-n poeziile de genul: din ochi ne-or creste trestii ca sa vedem mai bine, cum fac melcii, din nas ne-or rasari bulbi, extensii ale bulbilor olfactivi desigur, ca pe vremea aia se purtau manusi de piele de ied cu literatura.]
De aceea sunt eu convinsa ca lui Hugo i-a fost rusine sa-si scrie in acreala de fata mare mosmondita [asta fac mosii] adevarul despre unde chiar nu cresc:
“rien ne pousse a l’ombre des roseaux”. [sauf des autres roseaux luxuriantes]
adica daca la umbra unui scriitor mare mai apar totusi licheni si bureti otravitori, la umbra unor balarii nu mai pot rasari decat alte balarii. [asa axiomatic...acestora din urma pen' ca-s mai bogate in tentacule le vom spune balaurii].
mihaela
De unde-nteleg ca Brancusi a fost un impostor care si-a revendicat pe nedrept paternitatea aforismului zilei cand a refuzat, orgolios sa devina discipol al marelui Rodin.
gavagai
:)) hai sa-l bagam si pe pascal in hatis-asta, si sa repetam ca balariile-si poarta-n spate casabilitatea ca pe-o trista povara. mai mult chiar, balariile pot foarte usor sa faca front comun, in vreme ce marii copaci sunt mereu doborati de uraganu de care scria astazi vlad din mahalaua lui.
@mihaela: io cred ca brancusi a refuzat din homofobie, ca stim noi ce facea rodin cu cine accepta sa-i fie discipol.