γ
Home » Povesti » Povestea omului care si-a pierdut deprinderile automate

Povestea omului care si-a pierdut deprinderile automate

A fost odata ca niciodata un om care si-a pierdut deprinderile automate. Si pe om il chema Pentelei. Io nu cunosc pe nimeni care se cheama Pentrelei, da asa-l chema pe omu-asta.
Pentelei, ca orice om, avea deprinderi automate. Atunci cand ai deprinderi automate poti sa aprinzi lumina la bucatarie fara sa cauti intrerupatoru. Sau sa-ti iei bagaju cand cobori din tren si sa nu-l uiti acolo, cum mi s-a-ntamplat mie-ntr-un rand. Deprinderile automate sunt foarte bune, ca altfelam avea capu cat o banita de-atatea ganduri. C-asa s-a-ntamplat cu Pentelei.
Intr-o zi de duminica, cand Pentelei statuse singur in casa si se uitase la filme de groaza, lu Pentelei i s-a facut foarte frica. De fapt nu, am zis prost.
Intr-o duminica, Pentelei a statacasa si s-a uitat la filme de groaza. La un moment dat i s-a facut pofta sa bea un ceai. Si s-a dus la bucatarie sa si-l prepare. Si cum se ducea el asa la bucatarie, i s-a facut frica. Si s-a gandit s-aprinda mai repede lumina, sa nu-i mai fie frica. Si gandindu-se el s-aprinda lumina, a incalcat intelegerea cu deprinderile-automate, care se ofera sa faca treaba-n locu tau numai daca tu nu te gandesti la ce fac ele. Si deprinderile-automate l-au parasit pe Pentelei. Si de-atunci are capu cat o banita,ca se gandeste la tot ce are de facut.

— scris de gavagai

Imprimă

Textul acesta a fost publicat in data de 19. 02. 2007 la orele 12:02 pm, in sectiunea Povesti, intru desfatarea mintilor voastre si intru faima autorului.

Medii contagioase:

Shortlink: http://www.gavagai.ro/blog/?p=229

Eşti aici pentru prima dată? Nu uita să te abonezi la feeduri.

Comentarii (3)

  1. Io-l stiu pe Pentelei, Dumnezeu sa-l odihneasca. Era un muntean zdravan, pastrator de traditie bucovineana si mare patriot din Fundu Moldovei, judetu Suceava. A activat in ansamblul artistic Arcanu si-a participat ocazional la Festivalul de cantece si poezii religioase Buna Vestire. Cand si-a pierdut deprinderile automate pen’ca nevasta-sa Maricica l-a dat pe unu mai tanar, l-a dat dracu de ceai si-a murit de inima rea. Subit. Si pe piatra lui de mormant din tintirim scrie: Iar când, fraţilor m’oi duce/ De la voi şi’a fi să mor,/ Pe mormânt atunci să’m’ puneţi/ Mândrul nostru trei colori.

  2. Si io am niste pentelei prin bloc. Dar astia – desi astept cu nerabdare ziua aia – inca nu si-au pierdut deprinderile automate – cum ar fi acea deprindere mecanizata de a tranti succesiv usa la lift-apartament-baie tare-tare sa s-auza-n comunitarea urbana c-au ajuns penteleii acasa, sa-si puna stirile la maxim sa s-auza nu numa-n bucataria lor, ci automat in toate celelalte (generosi penteleii, pacat ca-i doar automatism) si multe alte deprinderi colosale. Si automat ma gandesc (desi asta-i contradictie interna, sa gandesti-automat, dar io asa patesc) de ce nu-i deprinde automat cineva sa plece toti penteleii in tibet, sa contacteze de acolo alte habitusuri? Asa, automat…

  3. bine ca nu cunosc nici un pentelei

Comentează

* Câmpurile marcate cu asterisc roşu sunt obligatorii.

Atenţie: Uneori gavagai n-are ce face şi moderează comentariile.