Fiecare pasare pe limba ei piere

Aforismu zilei de azi e cel notat in titlu.
Cand eram mai mic, aforismu-asta ma punea foarte tare-n incurcatura. Imi imaginam ca pasarile, cand moare, scoate limba din cioc, si-o lungeste foarte mult (habar n-am cum, da sigur pot, ca pasarile fac tot felu de lucruri inedite, de pilda da din maini si zboara), se urca cu picioarele pe limba si moare.
Dupa ce-am mai crescut,am uitat si de aforism si de cum ma punea el in incurcatura. Si nu mi-am amintit decat aseara, cand ma gandeam despre ce aforism sa scriu azi. Fiind mai mare si mai intelept, acuma nu mai sunt pus in incurcatura. Dimpotriva, pot sa va explic si voo.
In general, oamenii crede ca « fiecare pasare pe limba ei piere » se foloseste atunci cand spui ca cineva s-a dat de gol vorbind prea mult. Cineva face ceva urat, nu-si tine gura si-ncepe sa se laude, si observatoru sarcastic si dezinteresat spune « fiecare pasare pe limba ei piere ».
Da, tot in general, oamenii crede multe lucruri gresite.
Loat à la lettre, aforismu ne informeaza ca fiecare pasare, atunci cand moare, scoate sunetele specifice speciei ei. O gaina, candi i tai gatu si-nainte sa-nceapa sa zboare asa fara cap si sa manjeasca totu cu sange, va cotcodaci si nu se va lamenta ca o lebada. Samd.
Originile aforismului se pierde-n negurile evului mediu, atunci cand erau multi spioni neantrenati. Cand cineva prindea un spion strain sau extraterestru si-i zicea ca-l executa si sa-si spuna rugaciunea, spionu o zicea mereu pe limba lui, ca de exemplu inger ingerasu meu.

— scris de gavagai