Aceasta este o predica pe care am tinut-o intr-o scoala duminicala. In biserica lui gavagai nu exista scoli duminicale. Si nici altfel de scoli. Dar lui gavagai ii place 1. sa minta (in speta c-ar fi tinut predici intr-o scoala de duminica); 2. sa se-amuze (de pilda cand oamenii crede ca el crede ce scrie); 3. etc, ca-i place multe lucruri, da prefera sa nu le enumereze aici. Hai, gata, sa va zic povestea.
A fost odata ca niciodata Bill Gates si cu prietenu lui. Si Bill Gates si cu prietenu lui a muncit foarte mult si-a-ncropit un os. Osul pe care l-a-ncropit ei nu era ca ala din piele d vita, pe care l-am cumparat noi din magazinu de jucarii pentru Pisicu, ci era un os mai complicat, ca o cochilie dotata cu accesorii. Si printer accesorii se afla si un lucru numit ”Paint”. Si se mai afla si alte lucruri, ca era, asa cum am zis, un os mai complicat.
Si dup ace-a-ncropit osu, Bill Gates si cu prietenu lui s-a grabit sa-l disemineze in lume, chiar daca n-apucasera sa-I scoata toti gandaceii care se strecurasera-n el pe cand il incropeau. Si unii dintre gandacei era gandaci puturosi, altii era gandaci de Colorado, care mancau cu nerusinare din cpu (ca vizualizarile din wmp), iar altii era inofensivi si
delicate, de nici nu zici ca era gandacei, ci efemeride. Si un gandacel dintr-asta delicat ca o efemerida s-a strecurat in “Paint”. Si traia acolo, netiut de nimeni.
Dar intr-o zi (c-am zis ca-n povesti se spune mereu “dar intr-o zi”), pe cand gavagai se juca-n “Paint”, gandacelu a iesit la iveala. Gandacelu se obisnuise sa stea-n intuneric, si tare s-a mai speriat cand s-a aprins lumina-n “Paint”. A inceput salerge-nnebunit pe foaia alba sic and alerga-si misca piciorusele cu-aceeasi iuteala cu care-i batea inimioara, adica cu vreo 2o gigainimi. Gavagai tare s-a mai bucurat cand a vazut gandacelu. A loat lancea soricelului s-a-nceput sa-l alerge pe soricel pe foaia aia alba. S-a mai inceput sa rada. Da gavagai se plictiseste repede, asa ca a lasat gandacelu-n pace si s-a apucat sa inventeze o parabola. Si parabola pe care-a inventat-o era foarte urata. Statea pe foaia si-si mijea ochii (oare ce-o fi-nsemnanda ca-si mijea ochii?) de jur-imprejur, gandind ca, chiar daca-i o parabola foarte urata, macar e singura pe lume sin u poate s-o vada nimeni ca sa rada de ea. Dar stand ea asa si mijindu-si ochii si gandind ce-am zis ca gandea, a observat gandacelu. S fix in clipa-n care parabola a observat gandacelu, a observat-o si gandacelu pe parabola. Parabola s-a inrosit de rusine. Iar gandacelu, vazand cat era parabola de urata, a tras o spaima umplita, de i-a-nghetat inimioara si s-a blocat calculatoru. Si fiins inspaimantat, gandacelu a eliminate o substanta aromata. Dar, dupa cum v-am zis, gandacelu nu era unu puturos, ci un gandacel delicat ca o efemerida. Iar substanta aromata pe care-a eliminate-o mirosea foarte frumos. Si parabola urata a fost impregnate de acel miros si-a devenit o parabola parfumata. “Sunt singura parabola parfumata din univers”, s-a gandit bucuroasa parabola parfumata. “Trebuie sa fiu celbra. Ah, nimni nu-mi intelege drama. Stau aici, nestiuta, cu gandacelu asta plicticos, care nici macar nu m-admira. Offfff……”, ofta parabola parfumata si incepu sa planga.
Iar gavaga, care este un dumnezeu ales deosebit de sensibil, a auzit cum plangea parabola. Si s-a gandit s-o faca sa nu mai planga. Si-a atasat-o aici
ca sa poata sa iasa in lume si sa cunoasca si alte parabole, care s-o iubeasca si s-o admire.
PS Aveti 3 incercari ca sa ghiciti morala.
7 Responses to “Povestea parabolei parfumate”
stefantalpalaru
Feb 7th, 2007 at 11:09 am
You’re pro’ly trying to say that even a crooked parabola thinks it’s somehow special.
mihaela
Feb 7th, 2007 at 11:39 am
morala nu-i morala, ci talc, ca Bill si prietenu lu Bill si gavagai nu e animale ci altceva si chestia asta zisa de gavagai nu-i fabula, ci parabola, da nu-i parabola de-aia cu talc ci-i o parabola urata si parfumata cu un ochi fix, nu cu doi, numit focar si nu-l mijea deloc si gandacelu a murit de mult ca-i delicat ca o efemerida si traieste ca o efemerida o singura zi si n-a apucat s-o parfumeze pe parabola care-a ramas doar urata si fara talc
Vlad Stroescu
Feb 7th, 2007 at 3:54 pm
Este vorba despre faptul că în spatele parfumului multor parabole stă un gândăcel de care nu ştie nimenea, dar fără de care, parbolele ar fi foarte urâte şi atât.
Este de asemenea şi o regresie ad infinitum: gavagai scrie o parabolă parfumată în care e vorba de parabola parfumată despre care scrie şi în care e vorba de o parabolă parfumată.
io anca
Feb 8th, 2007 at 10:34 am
Io cred asa: ca pornind de la Bill si prietenu lui, gagavai ne-a dat un os de ros, din ala cu gandacei, parabole emanate prin discursuri circulare ca sa ne zapaceasca, dar de fapt cheia iesirii din labirint e gagavai insusi, insa pe poarta lui windows cu (paint cu tot). Am ghicit???
Vlad Stroescu
Feb 8th, 2007 at 1:35 pm
Acum realizez că şi eu, şi io anca, şi ştefan şi clebs şi mihaela, suntem cu toţii pe ecranul lui Gavagai. Poate să ne facă ce vrea, poate să şi stingă calculatorul, şi atunci gata, nu mai suntem, până nu-l deschide din nou.
Internetul e Infernul.
stefantalpalaru
Feb 8th, 2007 at 2:35 pm
L’Internet c’est les autres…
gavagai
Feb 9th, 2007 at 8:46 am
yupiiiii, ati ghicit cu totii.
sau, daca punem problema alfel, n-ati ghicit pentru ca n-aveati nimic de ghicit.
morala este sau nu este. pentru mine, cand am stat si-am fumat 3 tigari si-am scris povestea, morala nu era. dupa aia a inceput sa fie.
— scris de gavagai