Povestea baietelului care avea capu ca o varza chinezeasca

A fost odată ca niciodată un băieţel care avea capu ca o varză chinezească. Şi băieţelu din povestea noastră locuia împreună cu surioara lui, care avea capu ca un cap de surioară. Şi cei doi se juca cât erazioa de lungă: se dădea-n leagăn (dâdu-şi avântu de la unu la altu), se tachina scriindu-şi epigrame, se bătea virtual (anvând ultimu tip de nintendo, părinţii lor fiind înlesniţi, ah, ador să scriu „înlesniţi”). Şi băieţelu care avea capu ca o varză chinezească şi cu surioara lui care avea capu ca un cap de surioară era fericiţi.
Dar într-o zi cei doi a aflat că pe lume mai există şi alţi copii. Şi n-a mai fost fericiţi, că ceilalţi copii e-ntodeauna răi şi arţăgoşi. Cum le zici ceva, cum îi apucă arţagu. Aşa era şi copiii obişnuiţi care s-a mutat în casa de-alături de casa băieţelului care avea capu ca o varză chinezească şi a surioarei lui care avea capu ca un cap de surioară. Copiii obişnuiţi era tot un băieţel ş-o fetiţă, anume Răducu şi Miruna.
Îndată după ce s-a mutat în casa lor (pe care-n această poveste o vom numi „casa de-alături”), Răducu şi Miruna a ieşit la joacă şi s-a dus să se joace taman la leagănu-n care-şi dădea avântu băieţelu care avea capu ca o varză chinezească şi cu surioara lui care avea vapu ca un cap de surioară. Surioara era în leagăn şi râdea, iar băieţelu era-n spatele acestuia, împingându-l.
- Tiens, zise Răducu, regards-moi ce gars.
- Hi hi hi, zise Miruna. Vas-y, mon choux.
Răducu şi cu miruna era nişte fandosiţi şi de câte ori întâlnea oameni noi vorbea-n franceză, ca să se dea mari.
- Bună zioa, Răducu, zise băieţelu care-avea capu ca o varză chinezească.
- Bună zioa, Miruna, zise surioara care-avea capu ca un cap de surioară.
Răducu şi Miruna se uitară unu la altu, că mari proşti mai e şi aştia.
- Vreţi să vă jucaţi cu noi? Întrebară cei doi copii.
- Bine, fie, răspunseră Răducu şi Miruna. Da numai pentru că ne-aţi rugat.
Băieţelu care-avea capu ca o varză chinezească opri leagănu, Miruna se urcă în leagăn lângă surioara care-avea capu ca un cap de surioară, iar Răducutrecu-n spatele leagănului şi începu să-l împingă. Îl împingea foarte tare. Miruna râdea, surioara care-avea capu ca un cap de surioară âipa pentru că se speriase, iar băieţelu care-avea capu ca o varză chinezească încerca să oprească leagănu luptându-se cu Răducu, care-ncerca să-l împingă şi mai tare. În timpu luptei, Răducu rupse o foaie de varză din capu băieţelului care-avea capu

ca o varză chinezească. După ce o rupse, muşcă din ea.

- Mmmmm, ce bună e, zise Răducu.

- Vreau şi io. Dă-mi şi mie, ceru Miruna.

- Ia-ţi singură, zise Răducu răutăcios.

Miruna îşi loă singură o foaie de varză.

- Da, e atât de dulce, zise Miruna. Mai vreau.

Surioara care-avea capu ca un cap de surioara începu să plângă. Răducu şi Miruna râdeau şi mâncau. Iar băieţelu cu capu ca o varză chinezească nu mai zicea nimic, că cei doi copii obişnuiâi îi mâncase deja foaia pe care era desenată aria lu Broca.

În cele din urmă, când Răducu şi cu Miruna s-asăturat de mâncat, băieţelu care-avea capu ca o varză chinezească nu mai avea cap deloc. Se mişca bezmetic în juru leagănului, neînţelegând de ce nu mai este el însuşi şi nevăzând nimic, nici măcar cine a început să fie.

Dar uite că se termină pagina. Asta a fost povestea băieţelului cu capu ca o varză chinezească. Despre băieţelu fără cap o sa va povestesc în altă poveste.
5 Responses to “Povestea baietelului care avea capu ca o varza chinezeasca”
io anca
Feb 9th, 2007 at 10:09 am

Io m-am ingrozit auzind basmu asta, dar in mod bizar, concentrandu-ma putin (asta se face prin mijirea ochilor, scarpinarea varfului de cap cu degetul aratator, rumegand din buze si emitand un hmmm imperceptibil), deci focusandu-ma astfel, m-am si bucurat…ca m-am gandit simultan c-ar fi o chestie teribila ca si fratele meu care are varza-n cap (chiar si pe cap s-ar putea zice) sa scape cumva de ea. Imi poti da adresa lu Raducu? As ramane vesnic recunoscatoare/indatorata/reciprocizata!
Cu temenele, acadele, bezele si ce sa mai obisnuieste (parafrazandu-l pe Gagavai),
Io Anca
mihaela
Feb 9th, 2007 at 10:13 am

N-am cuvinte.
Maaama, ce frumoasa poveste!
Merita sa ai copii doar ca sa-i faci fericiti povestindu-le.
Vlad Stroescu
Feb 9th, 2007 at 1:59 pm

La asta m-am prins. BAIETELUL CU CAPUL CA O VARZA CHINEZEASCA ESTI CHIAR DUMNEATA. Am ghicit?
mihaela
Feb 9th, 2007 at 2:32 pm

@io anca: Scumpo!
@vlad: Dragalasule!
gavagai
Feb 10th, 2007 at 3:38 pm

@ io anca: Raducu e la cluj. si la iasi. si la bucuresti. de fapt, raducu e-n fiecare dintre noi.
iti doresc pofta buna.
@mihaela: crezi c-ar fi potrivit sa le povestesti copiilor? de fapt, cred ca da.
@Vlad: io credeam ca-s raducu, avand inca capu pe umeri. da cine stie…
@mihaela: :)