Despre cum se sărută Albă ca Zăpada

http://www.gavagai.ro/blog/2007/02/16/vand-ieftin-3-copii-ai-strazii/După cum ne informează Fraţii Grimm şi cu Walt Disney, Albă ca Zăpada a fost otrăvită cu mărul otrăvit. Mărul otrăvit i-a rămas în gât, iar Albă ca Zăpada a intrat într-o stare cvazicataleptică. Cei 7 pitici a loat (zic „a loat” nu prentru c-aşa scrie gavagai, ci pentru că cei 7 pitici e ca personaju colectiv), a loat, zic, corpu lu Albă ca Zăpada şi l-a depus într-un siciriu de cleştar, neştiind ce alceva să facă cu el. Şi după aia a venit Prinţu, a deschis capacu sicriului de cleştar, a sărutat-o pe Albă ca Zăpada ş-a trezit-o din somnu-i feciorelnic.

Dacă ne loăm capu-ntre mâini şi ne gândim o clipă, ne dăm seama ca Albă ca Zăpada putea fi trezita numai dacă i se scotea măru din gât. Prin urmare, Prinţu trebuie c-a sărutat-o cu limba.
Concluzie: „Albă ca Zăpada” e o poveste pentru adulţim şi-ar trebui scoasă din categoria „literatura / film pentru copii” sau „audienţă generală”.
Concluzie operatuivă: Dispun a se loa măsurile de rigoare.
16 Responses to “Despre cum se sărută Albă ca Zăpada”

mihaela

Jan 31st, 2007 at 11:13 am

Ei, asta-i acu’!

Lucrurile au stat in felu’ urmator: Printu’ a ridicat-o pe frumoasa fata de-mparat din sicriu’ de clestar, i-a tras un pumn zdravan in ceafa ei trandafirie, bucatica de mar otravit a iesit ca din pusca din gatlejul fecioarei, Alba ca Zapada a deschis nedumerita ochii si Printu’ a sarutat-o timid pe frunte. Si cum Dopey tacea, Grumpy bodoganea, Sneezy stranuta, Sleepy dormea, Happy se bucura ca prostu’ iar Doc era cu ochii pe ei sa nu faca iarasi vreo boacana, n-au existat, practic, martori ai brutalitatii justificate a Printului si-au trait fericiti toti noua pan’la adanci batraneti si-nca un pic.

Vlad

Jan 31st, 2007 at 2:08 pm

Ca absolvent de medicină, certific că metoda cu pumnul în spate NU merge. Cel mult, pică şi mai adânc bucata, pe trahee. Merge doar manevra Heimlich, adică prinţu o ia în braţe de la spate, şi îi apasă de jos în sus şi înainte, brusc, cu ambii pumni, pe diafragm. Mai merge şi să o ia de picioare şi să o ţie cu capu în jos şi de abia atunci să-i deie cu pumnul în spate până scuipă corpu străin, sau să o rotească deasupra capului până când forţa centrifugă îşi face datoria. Dacă nici una din acestea nu merge, prinţul poate să-i facă bronhoscopie, adică să bage pe traheea prinţesei un furtun flexibil, prevăzut la capăt cu o cameră de loat vederi şi cleştişori, cu care să apuce bucata de măr. Dacă nici aceasta nu merge, prinţul poate să-i facă traheostomie, adică să-i deie o gaură prinţesei în gât, sub nivelul mărului, în care să vâre un tub de pix, cum am vâzut în filme.

Cu limba nu ştiu, ar trebui să aibă o limbă foarte lungă şi cu capăt prehensil, ceea ce cred că se poate dacă prinţul e cameleon.

io anca

Jan 31st, 2007 at 3:20 pm

Ce cred io: ca Alba ca Zapada se prefacea/simula ca sa urmareasca reactiile/reflexele printului in cazuri de urgenta si ca sa vada ce tare o iubeste pe ea (daca o pupa, daca ii scoate maru din gat prin mai simple sau mai complexe operatii). Iar piticii ierea complici la plan…si ii dadeau pe furis de mancare si de baut (sughit!) la Alba ca Zapada si o mai scotea (ei piticii)la plimbarica, ca sa nu faca frumoasa escare si tromboflebita, sa n-aiba probleme cu rinichii si plamanii, sa nu i se atrofieze muschii ei albi etc. Iar sicriu’ ala avea incalzire centrala pe dedesupt. Si, apoi, cand o venit printu cel credul, ea s-a prefacut, ca de fapt tinea maru’ sub limba, el a pupat-o (numa ei doi stie cum si cat de adanc – ahhh), iar planu’ a functionat, fratii Grimm si-au frecat mainile fericiti ca o sa se vanda bine povestea la ziare si ei vor deveni bogati. Iar noi, manipulatii suntem fericiti pana la adanci batraneti. Cu personaje cu tot. Asta cred io…nu ma-mpuscati!

xes

Jan 31st, 2007 at 3:44 pm

Ceva in povestea asta e putred, si nu cred ca marul este :). Pai a saruat-o dar ce limba lunga avea el sa o salveze de bucata de mar intepenita in gat? In schimb eu cred ca printul a reusit sa ramana singur langa cavoul printesei si a salavat-o intr-un mod mult mai oribil si pervers decat multi si-au putut inchipui :P. Asta e nimik nu e exagerat cand vine vb de o viatza de om.. mai ales ca e vb de Alba ca Zapada aici :). Oricum toate povestiile tind sa prinda o alta infatzisare odata ce ne pierdem inocentza.

gramaticoasa

Jan 31st, 2007 at 3:49 pm

La toate aceste delicioase constructii, se vocea cinica (demitizatoare) din fundal: E clar ca tasnirea marului din gatu ei fu ceva mecanic, si nu de la pupatura! Argumentez asumptia: pai, dupa cum zice povestea (nu Walt Disney, ca aia e mari mitomani), maru a sarit din gatu fetei in momentul cand, ducand sicriul (ca printu voia sa o duca la el la castel sa o admire non-stop la el acasa – sa nu va ganditi cumva la necrofilie! – vai!)…deci, carand ei din greu sicriul de clestar, nu stiu care din hamali s-a impiedicat, sau cand sa-l urce in caleasca (asa ceva, si astfel au scuturat-o bine pe fata. Si marul a sarit cat colo. Carevasazica, trezirea s-a petrecut la ceva timp dupa ce printul a pupat-o pe alba ca zapada. Ca ea ar fi fost pe faza, chiar cataleptica, si deci ar fi simtit ceva fior, nu poci pentru ca sa spui, ca nu fusei de fatza la act! Semnez cele de mai sus pe propria raspundere: ‘Indescifrabil’

mihaela

Jan 31st, 2007 at 4:51 pm

Ca viitoare absolventa (sper) a cursului “Povesti nemuritoare pentru bunici si nepoti” organizat de Universitatea Populara “Ioan I. Dalles”, certific:

1. Printu’ are o constitutie filiforma, c-a fost lenes si nu si-a lucrat muschii pectorali si abdominali, tragand de fiare;

2. manevra Heimlich si alea cu capu’n jos si cu rotirea il depasesc fizic si-a zis ca nu se baga;

3. n-are furtun flexibil; nici clestisori; de camera de loat vederi nici vorba;

4. n-are nici burghiu ca sa-i dea gaura-n gat frumoasei adormite.

Concluzie: Printu’ e un molau incapabil s-o salveze pe Alba ca Zapada.

Concluzie operativa: Faceti repede rost de-un alt print, ca moare fata de imparat!

princessita

Jan 31st, 2007 at 5:24 pm

:)))) cam nebunatica Alba ca Snowy asta .. hmm poate ca Alba ca Zapada a vomitat intre timp marul in scicriu .. sau chiar pe print in momentul interactiunii:)) uhuu .. super happy-end… sau … atunci cand printul a sarutat-o , Alba ca Zapada era deja mumie si i-a ramas otrava pe buze ..si printul a murit si el …dar i s-a parut , intr-o profunda revelatie ca a ramas cu his half 4ever&4always… oricum e enigmatica rau treaba:))

iar io anca

Jan 31st, 2007 at 5:55 pm

Piste false…Eu o tin pe-a mea, ca astia doi (de la regie si scenariu li s-a tras), ne-au hindus in eroare. Si acuma suntem hindusi. Iar ei (printu + alba) stau la o bere in carciuma aia cu fantome si rad de noi…si piticii, desigur!

stefantalpalaru

Jan 31st, 2007 at 6:41 pm

http://img177.imageshack.us/img177/7050/snowwhitepz5.png

’nuff drawn?

Printu’

Feb 1st, 2007 at 2:37 am

mai draga,hm..hmmm…,sinergia faptelor faptuite e ca io am lovit-o cu capu in gura cand am vrut s-o sarut …

de_ce

Feb 1st, 2007 at 4:56 pm

acum poate deviez mult… dar scrie in poveste explicit ca printul a sarutat-o sau ca s-au sarutat? ca daca s-au sarutat putem merge mai departe si sa zicem ca doar ea l-a sarutat si poate nu pe gura… Iar in cazul asta altceva, nu limba printului i-a scos nodul.. errm, marul din gat. :))

In orice caz, clar nu e poveste pentru copii

mary

Feb 1st, 2007 at 8:59 pm

unde semnez petitia online?

Cristina

Feb 5th, 2007 at 2:51 pm

Regret ca trebuie sa va dezamagesc si sa va trezesc din visare, dar nu ma lasa inima sa va las bezmetici in negura nestiintei. Iata adevarata problema: ati fost informati gresit (cred ca Basescu a trecut pe-aici…prin blog that is)

Iata faptele reale, conform agentiei de presa GrimmFax:

“In faptul serii, cand piticii se intoarsera acasa, o gasira pe Alba-ca-Zapada zacind pe jos, fara pic de suflare. Era moarta ca toti mortii. O ridicara, cautind sa vada daca nu gasesc vreun lucru inveninat, ii desfacura cingatoarea, o pieptanara, o spalara cu apa si cu vin dar totul fu zadarnic. Copila cea draga era moarta ca toti mortii si moarta ramase! . . . Atunci o asezara pe o nasalie si, stringindu-se toti sapte in jurul ei, plinsera amar si-o jelira trei zile incheiate. Vrura dupa aceea s-o ingroape, dar fata arata atit de frumoasa, de parca s-ar fi aflat doar in somn, si-n obraji a.vea aceiasi bujori rosii dintotdeauna, asa ca piticii nu se indurara s-o coboare in pamint.

— Nu, in adincul cel negru al pamintului nu o putem cobori! Ar fi mare pacat! . . . graira care mai de care si, asternindu-se pe munca, ii facura un sicriu de clestar, ca sa poata fi vazuta de oriunde te-ai uita la ea.

O culcara apoi inauntru si deasupra ii scrisera numele cu slove de aur, precum si ca a fost fiica de imparat. Apoi urcara sicriul pe-un virf de munte, de-l asezara acolo, si de fiecare data raminea cite unul de veghe. Vietatile padurii incepura a veni si ele s-o jeleasca; mai intii se arata o buha, apoi un corb, si-n urma acestora, o hulubita. Si asa ramase Alba-ca-Zapada multa, multa vreme in sicriul ei de clestar si nimic nu-i stirbea din negraita frumusete. Parea ca-i vie si doarme, ca era tot asa de alba ca zapada, de rosie ca singele si cu parul negru ca abanosul.

Si s-a intimplat ca un fecior de crai sa se rataceasca in padurea aceea si, dind peste casuta piticilor, sa le ceara gazduire peste noapte.

A doua zi, cand o porni la drum, vazu sicriul din crestetul muntelui si pe frumoasa Alba-ca-Zapada si citi cu nesat ce sta scris deasupra, cu slove de aur. Si cum privea ca vrajit si nu se putea desprinde de locul acela, incepu a-i ruga pe pitici:

— Dati-mi mie sicriul si-o sa va dau in schimb tot ce vi-o pofti inima!

Dar piticii ii raspunsera:

— Nu ti-l dam nici pentru tot aurul din lume.

Daca vazu asa, feciorul de imparat ii ruga cu si mai multa staruinta si ardoare:

— Atunci indurati-va si mi-l daruiti, ca de cand i-am zarit chipul, nu mai pot trai fara ca s-o vad pe Alba-ca-Zapada. Si v-asigur c-o voi cinsti mereu si-o voi pazi ca pe faptura care mi-e cea mai scumpa pe lume!

Auzindu-l cu cit foc vorbea, inimosii pitici se indurara de el si-i daruira sicriul. Feciorul de imparat isi chema slugile si le porunci sa ia cosciugul pe umeri si sa-l urmeze. Si cum mergeau ei asa, se intimpla ca unul dintre slujitori sa se poticneasca de-o buturuga si, din pricina zdruncinaturii, bucatica de mar pe care o inghitise Alba-ca-Zapada ii sari afara din gitlej. O clipita doar sa fi trecut si domnita deschise ochii, ridica usurel capacul sicriului si se scula in capul oaselor. Si era din nou vie., de parca s-ar fi trezit tocmai atunci din somn.

— Vai, doamne, unde ma aflu? striga ea nedumerita.

Cu ochii razand de bucurie, feciorul de imparat se apropie de dinsa si-i spuse:

— Cu mine esti, cu mine!

Si-i povesti toate cite s-au intimplat. Iar la sfirsit, adauser

— Imi esti mai draga decat orice pe lumea asta si, de te-ai invoi sa ma insotesti la curtea tatalui meu, bine-ar fi, ca ard de dorinta sa-mi fii sotie.

Alba-ca-Zapada ce era sa mai spuna, ca si ei ii cazuse drag . .. Porni impreuna cu el si facura o nunta de se duse vestea, cu mare alai si voiosie.”

…ACUMA CA PITICII A PASTRAT MORTU’ IN CASA UN DELTATE DESTUL DE INDELUNGAT, DUPA CE L-A SPALAT (cu apa si cu vin!?!?!…poate absolventii de medicina ne aduce o explicatie clara – “absolventii de medicina “=personaj colectiv), CA PRINTUL S-A INDRAGOSTIT DE MOARTA SI CA A VRUT SA O DUCA LA EL ACASA…. KINKY FREAK… NECROFILU’ DREACU’…. e o treaba destul de tulburatoare pentru fragedele suflete carora le este destinat basmul.

SAAU (si aici e doar pura speculatie, nu am dovezi )

Cum Printul vazu sicriul din crestetul muntelui si pe frumoasa Alba-ca-Zapada si citi cu nesat ce sta scris deasupra (n.r.ii scrisesera numele cu slove de aur, precum si ca a fost fiica de imparat)… Si privea ca vrajit si nu se putea desprinde de locul acela… eu ma gandesc ca vroia sa se casatoreasca cu raposata, cu acte false, datate inaintea decesului si sa mearga apoi la ta’su sa ia mostenirea…care nu era putin lucru… era un regat…si sa se ajunga frate. Dar poate acestea sunt doar ideile mintii mele bolnave, pervertite de cruda realitate cotidiana.

P.S. sunt curioasa daca dupa ce a inviat i s-a parut la fel de atragatoare

stefantalpalaru

Feb 5th, 2007 at 9:57 pm

Aha, deci intoxicaţie cu monoxid de carbon şi necrofilie.

gavagai

Feb 6th, 2007 at 11:12 am

sarumana, io chiar nu-mi mai aminteam povestea, ca daca mi-as fi amintit-o n-as mai fi scris nimic despre ea.

de unde se vede ca povestile pe care le scriu sunt un fel de terapie pentru mintea mea subreda.

@mary: despre ce petitie vorbesti? n-am nici o idee.

— scris de gavagai