Poveste despre un soricel care si-a facut blog

A fost odata ca niciodata un soricel. Si soricelul era gri. Si toate lucrurile din casa soricelului erau gri. Si soricelul avea 2 ocji mici si gri, care nu puteau sa vada toate culorile. De fapt, ochisorii gri ai soricelului nu puteau sa vada decat o culoare, anume, ati ghicit, gri.
Povestea aceasta este deci despre un soricel gri care traia intr-o lume gri. (Soricelul nu e ca Mary-cea-care-a-trait-intr-o-lume-alb-negru. Caci Mary ar fi putut sa vada si alte culori daca cineva ar fi avut bunavointa sa i le arate.)

Lumea gri in care traieste soricelul este de fapt o lume virtuala. Ca asta-n care suntem noi acum. Locuitorii lumilor virtuale nu au prea multe lucruri de facut. De fapt n-au nimic de facut. Dar nu e frumos sa nu faci nimic. E frumos sa muncesti, caci munca l-a facut pe soricel. Daca n-ar munci, n-ar mai fi soricel, cum am citit io o poveste despre un om de stiinta sovietic care nu muncea si i-a crescut o coada de maimuta. Or soricelul nostru nu vroia sa-i creasca coada de maimuta, ca l-ar fi imobilizat si nu s-ar mai fi putut duce la concerte de jazz. Asa ca s-a gandit sa munceasca.
Desigur, una e a te gandi sa muncesti si alta a munci efectiv. Caci, v-amintiti, soricelul nostru traia intr-o lume virtuala (si gri), in care nu avea nimic de facut.
- Pe soriceii lui Demeter, a zis soricelul, trebuie sa fac ceva. Altfel imi creste coada de maimuta si-o sa fiu imobilizat si-o sa mor de tristete si de singuratate.
Dupa ce-a zis aceste fraza triste, soricelul s-a intristat. S-a asezat pe coada lui de soricel, si-a pus capul intre labutele din fata si-a inceput sa gandeasca. Ganditul e o traba foarte complicata. Mai ales daca esti un soricel gri care vede lumea i n gri. Cu toate acestea, soricelul gri, care era foarte perseverent, a reusit sa gandeasca.
“Se vede treaba, a gandit el, ca-s in incurcatura. Daca nu muncesc, o sa traiesc singur pana o sa mor. Dar si acum, ca nu muncesc, traiesc singur. Dar n-am de gand sa mor.” Aici s-a oprit un pic, pentru ca gandul acesta era un pic mai complicat. De fapt nici macar nu putea sa fie un gand. Soricelul se scarpina cu labutra dreapta in crestet, isi netezi mustatile si avu, ca niciodata inainte, un metagand : « Gandurile mele sunt irationale », isi spuse minunandu-se. “Asa-mi trebuie, daca stau prea mult singur… Oare alti soricei cum fac?” Si gandind acestea, soricelul a inceput sa caute pe Google alti soricei. Cautand el, a aflat ca alti soricei muncesc, ca sa nu le creasca coada de maimuta. Si a mai aflat ca soriceii care muncesc, muncesc la un portal. “As putea sa muncesc si eu la un portal”, spuse soricelul si se angaja la portal. La portal insa, trebuia sa vina la program. Trebuia sa faca si revista presei, cu stiri oribile despre soricei calcati de tractoare. Or soricelul nostru era o fire sensibila. Asa ca se gandi sa-si dea demisia.
Dandu-si demisia, soricelul gri se regasea in situatia initiala, care nu era deloc roz ci, dupa cum va amintiti si singuri, gri. In plus, de data asta soricelul era obosit si nu mai avea puterea sa gandeasca. Asa ca recurse, inca o data, la Google, pe care il intreba :”unde muncesc soriceii care nu muncesc”? Auzind intrebarea, pe Google il umfla rasul si il ruga politicos pe soricel sa reformuleze. Soricelul nu se lasa rugat de 2 ori, si hotari ca de data asta sa puna o intrebare mai precisa: “unde muncesc soriceii care nu muncesc la portal?”. Si Googgle il trimise la bloguri.
Ferivct, soricelul isi facu blog, pe o platforma oferita gratuit, cu spatiu de stocare nelimitat, si cu ce mai are un blog. Brrrr, iar m-am plictisit, ma rog, ideea era ca soricelul a fost fericit o vreme, a crezut ca si-a facut prieteni, dar intr-o dupa-masa l-a vazut pe Pisicu albastru. Pisicu albaastru e de fapt tot gri, dar despre pisicii gri se spune ca sunt albastri, nu stiu de ce. Si dupa ce l-a vazut pe Pisicu albastru, soricelul gri s-a speriat si a murit pe loc, singur si trist, in lumea lui virtuala si gri.
Hai la multi ani.
8 Responses to “Poveste despre un soricel care si-a facut blog”
bendis
Nov 27th, 2006 at 7:04 pm

:)) interesant ….. who’s the rat ? say a name
gavagai
Nov 27th, 2006 at 10:58 pm

putina rabdare, draga bendis, si-aici scriu 3 puncte de suspensie .1.2.3
mary
Nov 28th, 2006 at 12:38 am

mie-mi pare foarte rau de soricelul asta, dar protestez! si depun plingere publica aci sa vaza toata lumea: mi s-a folosit numele! carevasazica brandu’ personal. mio?
gavagai
Nov 28th, 2006 at 12:42 am

nu, nu e vorba de tine, e un exemplu din folclorul filosofic, nu mai tin minte cine l-a inventat, eu l-am gasit in putnam. mio.
yanush
Nov 28th, 2006 at 1:07 am

:)) – un text haios, dar ar fi trebuit să aibă mai mult referent. e puţin absurd, în afara lumii, la nivel comportamental – deşi ar vrea să se raporteaze strict la ea. un text de filozof zăpăcit, carevasăzică
gavagai
Nov 28th, 2006 at 1:44 am

te superi daca raspund maine? o sa dezvalui si referentul. cu toate picanteriile asociate.
ps. frumoasa demonstratia cu palimpsestul. nu mi-ar fi trecut prin minte. si saru’ mana pentru jemanfisism
princessita
Nov 28th, 2006 at 2:14 pm

o povestioara shoricistica :):P
imi place ca ai accentuat acolo , in micul tau cumul filosofico-biografico-bloggistic GRI-ul … .. e mai mult o poveste a griului , a cromaticilor spirituale/virtuale. ..nu e ipostazierea unui soricel , e dezgolirea premeditata si mozaicata a blogosferei , un fel de particularizare “Alegorica”(cu iz de fabula in non-versuri)
petreditor
Nov 29th, 2006 at 2:15 am

povestasule, de ce nu-ti depeni povestile prin cluburi? ok, inteleg, asta e tot o munca si nu se face. atunci, paseaza-le altora sa le joace, ca esti destul de mare.

— scris de gavagai