Degetele stau suspendate deasupra tastelor. Pisicu, in poala, isi suge degetu si toarce. Ma gandeam sa scriu ceva, dar cheful imi trece repede. N-as vrea sa tulbur imobilitatea casei.
Avusesem intentia sa ma arunc inca o data in De generatione. Am luat cartea, am inceput sa citesc, am vazut cum corpul uman e ca un alembic care distileaza sperma (creierul fiind sistemul de racire), dar Pisicu mi-a sarit in brate si n-a mai vrut sa ma lase sa termin. Acum a adormit.
Scriu un text slab, dar nu-mi pasa. Mereu am scris texte proaste despre mine. As putea sa profit de ocazie s sa-mi pun ordine in discurs. Seminarul incepe peste o ora.
O sa incep prin a citi si a traduce pasajul problematic din De generatione. Apoi o sa spun cateva lucruri despre tratat (datarea lui Joly, cca 415 i.e.n., legatura cu celelate tratate ale autorului, etc.). Dupa care o sa arat cat de confuz e textul in cauza; cele 2 teori paralele vazute de Emma Lesky si Joly. O sa trec in revista diferitele teorii antice ale originii si naturii spermei (sperma ca o picatura de creier, sperma provenita din tot corpul, sperma din nutriment, sperma ca spuma a sangelui incalzit – Aristotel – si sperma produsa de testicule, in testiculul drept cea care genereaza baieti, in stangul cea care genereaza fete, la Parmenide); o sa ma opresc asupra teoriei din Despre aere, ape si locuri si o sa pun povestea medicului in parallel cu cea spusa de Herodot in cartea a 4-a, despre scitii enariei. Pisicu si-a ps capul pe genunchiul meu si a intins mana. Probabil ii par plicticos. Probabil si voua va par plicticos. Si daca tot va par plicticos, revin la De generatione. Inventariez erorile commune din manuscrisele vechi (V si M) si corectiile din recetiores. Din erorile commune deduc ca in arhetip sau in copia acestuia (din care deriva M si V) exista un fragment corrupt, anume acela problematic. Reconstitui textul problematic al vulgatei (Linden, Mack). Apoi, neintelegand nimic din textual vulgatei, reconstitui textul din V. Si din M. Tot nimic nu inteleg. Nici Ermerins n-a inteles nimic. De-asta a si condamnat intreg pasajul. Vrand sa inteleg totusi ceva, reiau textul. Imi vine idea ca relativul din prima propozitie nu se refera la maduva, ci la encefal. Confuziile intre maduva si encefal sunt frecvente chiar si la medici notorii, precum Rufus din Ephes. Apoi ma uit inca o data in aparatul critic. Si fac dreptate manuscrselor vechi in cazul unei lectiuni. Dupa care condamn o expresie care se repeat si face textul ininteligibil. O condamn aratand cum in copia arhetipului apare de 2 ori din neatenta copistului, care a scris de 2 ori inceputul aceluiasi rand. Dupa toate aceste operatii, textul face sens. Si ofera o singura teorie: in timpul actului sexual, umedul din corp se incalzeste si face spuma; spuma ajunge in maduva, urca in encefal, unde se raceste si se lichfiaza, apoi coboara prin vase catre sale si sfarseste prin a fi evacuata. Spuma devine sperma abia in creier, asa cum vaporii alcoolizati devin tuica abia dupoa ce trec prin teava cufundata in apa rece. Dupa ce reconsttui teoria, vorbesc despre cum apare somnul in De somno. Pentru Aristotel din Parva Naturalia, somnul apare dupa cum urmeaza: alimentele ajung in stomac si acolo sunt supuse unu process de coctiune; datorita caldurii, se produc vapori; vaporii uraca spre creier; creierul, find rece, transforma vaporii in picaturi; picaturile cad pe sensoriumul comun, adica pe inima, iar omul, cu simturile amortite, adoarme. Dupa aceasta frumoasa poveste, plasez teoria din De generatione pe harta teoriilor antice referitoare la originea si natura spermei. Si subliniez faptul ca aparatul critic este indispensabil in munca in care s-au angajat. Si anunt cu modestie ca au asistat, in premiera mondiala, la rezolvarea acestui locus incertus. Si se termina semnarul. Ne vedem saptamana viitoare.
— scris de gavagai