Dintre toate lucrurile care sunt, cea mai trista soarta o are borcanul cu mustar. Borcanul cu mustar se cumpara in luna decembrie, inainte de taiatul porcului. Isi traieste epoca e glorie, care dureaza cam cat persista carnea de porc mort. Dupa care este lasat in uitare, pe raftul de jos al frigiderului, deasupra laditei pentru legume / fructe. Cand usa congelatorului nu se mai inchide datorita stratului gros de gheata, cand ne luam inima-ntre dinti si scoatem frigiderul din priza si facem eforturi sa-I dam o aparenta curata, borcanul cu mustar este scos la aer, pe marginea bufetului. Dar nimeni nu se milostiveste sa-l arunce la gunoi, curmandu-i astfel suferintele. Nu. Borcanul este redat invariabil ultimului raft al frigiderului si inutilitatii sale. Borcanul cu mustar nu este scutit de aceste suferinte nici macar atunci cand continutul sau expira. Este pastrat in continuare la rece, criogenizat, incremenit in constiinta asteptarii. E ca o persoana constienta ca e in coma. Brrrr. Fiti buni, va rog, si uitati-va-n frigidere. Si incercati sa mantuiti nevinovatele borcane cu mustar.
10 Responses to “Despre soarta odioasa a borcanului cu mustar”
Radu
Nov 22nd, 2006 at 6:41 pm
Oricum, daca nu lasi 20% din continutul borcanului de mustar la macerat vreo 5-6 luni printr-un cotlon al frigiderului, nu ai facut nimic. Mustarul e ca vinul, trebuie sa imbatraneasca nobil intr-o pivnita (aka frigider).
Vlad
Nov 22nd, 2006 at 8:14 pm
Eu sunt din Mişcarea de Eliberare Muştardă. Imi place pâinea cu muştar, aşa că îl mănînc repede. Ca şi checeapul foarte iute, mă umflu de pâine cu muştar şi pâine cu checeap f iute şi de ardei iuţi goi, câte 10 odată.
Viaţa trebuie înghiţită cu totul, mai ales părţile condimentate ale ei.
Căci, iată, ce e muştarul uitat în frigider dacă nu speranţa secretă a evadării, visul juisării prins în era de frigiditate?
mary
Nov 22nd, 2006 at 10:21 pm
ah, ce-mi plac picanteriile!
Radu
Nov 22nd, 2006 at 11:27 pm
Ah, mi-am adus aminte de cea mai tare combinatie de mancare, in acelasi timp stupida, dar care involves si mustar.
Cozonac cu mustar! :))
gavagai
Nov 22nd, 2006 at 11:27 pm
@ Radu: dar daca mustarul lasat la imbatranit nu e de dijon? creca mustarul lasat la imbatranit care nu e de dijon e ca vinul lasat la otetit. asa devine un pic mai intepator…
gavagai
Nov 22nd, 2006 at 11:30 pm
@ Radu bis: tocmai iti raspundeam; suna misto, asta cu cozonacul, dar n-as avea curaj sa incerc. brrrr, limba mea se revolta, e ca si cum mi-as imagina ca musc dintr-o lamaie.
gavagai
Nov 22nd, 2006 at 11:32 pm
@ Vlad: stiu, mi-amintesc cu nostalgie de epoca aia, stateam in camin si uitam intentionat mustarul in frigider, constient fiind ca va veni ziua in care o sa-l caut, o sa-l ador, o sa-l intind cu miscari tandre pe painea luata pe datorie de la Aliosa basarabeanul… mama, ce vremuri
gavagai
Nov 22nd, 2006 at 11:34 pm
@ Mary: nu stiam asta. chiar? pot sa-ti spun cateva chestii picante, dar nu pe blog, ti le transmit prin ada.
picsel
Nov 23rd, 2006 at 4:28 am
muştarul meu n-a păţit vreodată aşa ceva. de cele mai multe ori rămân în pană de muştar sau margarină, ambele în cutii plastice, sau de alte murături de care aminteşte Vlad. dulceţurile, sau mierea, la borcan, în schimb, da, o păţesc prin colţurile cele mai reci ale frigiderului. chiar dacă nu le depozitez acolo în decembrie, odată cu moartea porcului.
n-am apucat să fiu student de ăla –n-am avut timp–, dar în loc de muştar am colorat feliile de pâine luată pe datorie cu dulceţuri, cum era de bănuit.
e interesant să gândeşti ce condimente preferi să aduni pentru astfel de zile. iuţeuri acre sau dulciuri zaharisite.
gavagai
Nov 23rd, 2006 at 4:35 pm
ma gandesc ca aceste condimente ar putea fi facute sa spuna ceva despre persoana care le consuma. pe de alta parte, orice poate fi facut sa spuna ceva despre oricine. mai bine-ar fi sa ne multumim sa ne mancam dulceata si mustarul, contempland existenta si nu stiu cum sa mai termin fraza asta
— scris de gavagai