Cand m-am trezit, eram inger. Tineam ochii inchisi si nu stiam inca. Era bine asa, sa strang la piept un colt de perna. Ma suspectez ca am suras. Din coltul gurii imi curgea un fir de saliva acra, udant fata de perna. Tineam ochii inchisi si era bine.
Dupa o vreme m-am plictisit, dar nu puteam sa fac nimic, firul de saliva parea a se toarce la nesfarsit. «Are sa ude toata perna», am gandit, si asta a fost primul meu gand. Apoi n-a mai curs. Firul s-a lungir si s-a subtiat si s-a rupt, unul din capete zdrobindu-se de perna, celalat biciuindu-mi buzele. Mi-era sete si am lins bobul de saliva acra. Era liniste.
Cand m-am plictisit indeajuns, m-am hotarat sa ma intorc pe spate. M-a bucurat durerea, setae singura nu mai reusea sa-mi satisfaca nevoia de senzatii. Un miros amar, de putregai, isi gasi calea catre narile mele. Era prin noiembrie si se ardeau frunze moarte, iar eu mancam migdale.
Am incercat inca o data sa ma intorc pe spate si pasii durerii au ezitat. «O sa deschid ochii», am zis si am deschis ochii. Tu nu erai acolo. Acolo era doar o pata umeda de saliva. Si o raza de lumina, care tremura pe fata de perna. Am suras mai ingaduitor ca niciodata.
Un intuneric verzui incepu sa pluteasca prin camera. Inghitise totul, in afara de raza de lumina de pe perna. Mi-a venit sa sarut raza, dar n-am simtit nimic, nici macar panza murdara. M-am intors din nou catre intuneric. Acolo era corpul lui Isus, care stralucea acoperit de scantei verzi. « Liniste », am gandit, si linistea era tiuitoare. Am continuat sa privesc intunericul verzui, pana ce au aparut arhanghelul Mihail si Maria Magdalena. Satisfacut, am inchis ochii. Mirosea a foc de brad, poate din cauza arhanghelului. Si, mai vag, mirosea a myosotis.
Cand am redeschis ochii, cei doi erau tot acolo. Priveau in gol. In gol era tacera si mladitele ei viguroase se agatau de intuneric. Ca un butuc de vita de vie, tacerea. Arhanghelul rupse un ciorchine si si-l zdrobi de buze, fara se le deschida. Picaturi mari, ca niste lacrimi, incepura sa-i curga pe barbie si ii patara vesmantul alb. Petele se lateau innegrindu-se la mijloc. Mi s-a parut ca Maria Magdalena zambeste. In gol.
Tiuitul linistii se sparse intr-un fosnet. Raza de lumina isi miscase varful pana pe fruntea mea. Am zambit la fel de ingaduitor.
Arhanghelul rupse un alt ciorchine. Nu pastra decat un bob. Albul sau burat era acoperit de scantei verzi. Puse bobul intre buze, il prinse cu dintii si il sparse. Pupilele i s-au dilatat brusc. A ramas nemiscat. Apoi a gemut satisfacut si a dat din cap. Ii placuse adica.
Maria Magdalena isi intoarse ochii si surasul catre mine. Palmele sale albe, ca niste pasari, i se asezara pe piept. Abia atunci incepu sa respire. Isi umplea plamanii de mirosul amar de putregai si de foc de brad. Mainile sale albe se strecurara sub rochie si ii scoasera sanii. Sanul stang, ceva mai mare decat ceilalti, se zbatea lenes si alb. S-a apropiat si si-a incurcat degetele in parul meu. Mi-a tras usor capul catre sfarcuri, care erau doua boabe de struguri albe si lunguiete. Mi s-a parut ce geme. Mi s-a parut doar. I-am prins pe rand sfarcurile cu dintii si le-am spart. Am gamut satisfacut si am dat din cap. Imi placuse adica.
Maria Magdalena isi relua locul langa arhanghel. « Ridica-te », spuse el, iar eu am facut intocmai.
Am simtit atunci ca am aripi. As fi vrut sa le incerc, sa le pipai, sa le fac sa freamate, insa tristetea secretata de ochii ei m-a impiedicat.
Intunericul se scurse intr-o culoare de visina. Sabia de foc a arhanghelului se stinse palpaind. Cei doi s-au inaltat, iar in locul lor aparu pacea. Am ramas nemiscat, pana am simtit ca mi se urca furnici pe picioare. Am suras resemnat, m-am intions din nou pe pat si mi-am zdrobit aripile. Mirosea a visine si a frunze moarte si arse. Si a myosotis. Am tinut ochii inchisi, am ascultat linistea frematatoare si era bine. Apoi n-a mai fost decat durerea.
6 Responses to “Despre cum n-am mai fost inger”
Lunna
Dec 11th, 2006 at 2:18 am
Doar candele, multe candele plutind in tacere pe apa neagra si larga a noptii.
gavagai
Dec 11th, 2006 at 11:03 am
ca-ntr-un film japonez, de sarbatoarea mortilor?
Alinuţa
Dec 11th, 2006 at 3:51 pm
E vorba de o beţie? Am presupus, din cauza strugurilor. Câţi sâni avea Magdalena?
gavagai
Dec 11th, 2006 at 3:56 pm
mai putini decat artemis de la ephes; din pacate, as spune, la cat de buni era strugurii.
paracelsus
Dec 15th, 2006 at 3:12 am
Si poate il vei intrece chiar si pe Thales din Argos explicandu-ne acest sentiment, al strugurilor si bunatatea lor….
p.s. Argos am zis, pardon…cred ca trebuia sa zic Milet…e mult mai adecvat.
gavagai
Dec 15th, 2006 at 3:08 pm
E o opera la alb spre negru, laptele devine vin…
In Summa prosopographica. Toti barbatii si toate femeile care au trait vreodata, Thales din Argos apare a fi fost hangiu; vindea vin de Chios, s-a casatorit cu Chrysantis si a avut 2 copii; e pomenit de Athenaios, in cartea a VII-a
— scris de gavagai