Soricelul care si-a facut blog, despre care am scris, iata, acum 2 zile deja, este
o entitate imaginara. Ea a luat fiinta dupa cum urmeaza. Duminica dupa-masa, pe cand imi beam cafeaua, fumam cateva tigari si il mangaiam pe Pisicu, mi-a dat prin cap sa mai scriu o poveste. Nu prea stiam despre ce sa fie povestea, dar promisesem sa mai scriu despre lucruri care sunt si care nu sunt. Insa, in cea mai aristotelica maniera cu putinta, n-as fi putut da un exemplu de lucru care este si care nu este in acelasi timp. (Ma rog, as fi putut, dar povestea ar fi fost prea complicata prin apelul la entitatile teoretice ale lui Kronski.) Asa ca, nestiint io despre ce sa scriu, am mai tras un fum si am pus stilou jos – ca io inca mai ador sa scriu cu stilou – s-am inceput sa-l mangai pe Pisicu. Pisicu e albastru, adica, cum ar veni, gri / cenusiu. E ca un soricel. Zicand asta, gasisem deja subiectu. Da una e sa ai un subiect si alta sa ai si o intriga, in juru careia sa desfasori subiectu ca o blana de miel jupuit. Si iar am lasat stilou jos, spre marea surprindere a lu Pisicu. Si ce ma mai plictisssssssseeeeeeeeeeeesc………..
Ma rog, idea e ca mi-am adus aminte de articolu lu yanus si mai ales de tulburarile din campul de forta pe care le-a provocat in ro.worpress. Si gata si intriga. Soricelul isi face blog; in felul acesta, faceam uz si abuz de toate tendintele paranoide ale oamenilor din tulburata comunitate. A fost, daca vreti, un soi de experiment reusit.
Profit de ocazie sa raspund comentariilor pe care le-a generat :
@ bendis: there ain’t no rat. In poveste ar fi trebuit sa fie unul, un soi de soricel mai mare, seful portalului; dar cum se intampla sa cunoasc oameni care sunt sefi de portal, m-am abtinut. Mentionez ca nu ma gandeam la nimeni in mod specific nici in cazul sefului de portal.
@ yanus: dupa cum s-a putut vedea, referentul era chiar demersul tau; pe de alta parte, nu stiu daca ar fi fost foarte rau sa ramana doar un text absurd, in afara lumii. In fond, asta ar fi si regula jocului, daca am fi prea prezenti in lume, n-am mai avea (nevoie de) bloguri.
@ princessita: n-as merge atat de departe. E doar o poveste, griul e strict contingent, m-am folosit de conotatiile lui din mitologia postcomunista de care, iata, nu mai scapam. Si nu vroiam sa spun nimic despre bloguri, creca fiecare are dreptu sa-si faca blogu cum are chef. (daca vrea sa aiba si cititori, desigur, ar trebui sa-l faca intr-un fel anume, dar nu e deloc obligatoriu); oricum, iti multumesc pentru raspuns si pentru proiectiile pe care le-a construit.
@ petre: nu stiu daca depanatul povestilor prin cluburi m-ar imbogati spirtual. Si, dupa cum foarte bine remarcai, asta ar insemna sa muncesc, ceea ce nu prea se cade, mie nefiindu-mi frica de coada de maimuta si nedorind sa ajung prea des la concerte de jazz. Si nici n-as vrea sa le pasez altcuiva, pentru ca nu m-am gandit inca la asta. Cine stie, poate-o sa ma gandesc vreodata, la o tigara.
Hai va iubesc.
2 Responses to “Cine este soricelul care si-a facut blog”
yanush
Nov 30th, 2006 at 8:14 pm
am scos articolul, pentru că mîine îmi apare altul. şi nu vreau să se calce pe picioare între ele .
gavagai
Dec 1st, 2006 at 12:23 am
da, am vazut
poate cand mai scrii, aduci vorba despre “legislatia ue” in materie de bloguri si noile norme carora se vor supune bloggerii romani; o sa inventez legile si apoi o sa scriu un post despre asta, sa vad ce ecouri o sa produca… parca intr-o povestioara de mark twain era vorba de un colectionar falit de ecouri…
— scris de gavagai