Concert extraordinar Alexandru Andries

Pe 4 decembrie, in sala Auditorium de la MNAR (si deci nu in sala mare a TNB) se intampla un concert extraordinar Alexandru Andries. Titlul concertului, cu ironie sau cu nuantele telenovelistice ubicui in realitatea romaneasca salivez cand scriu realitatea romaneasca, este « Nimic nu iese-asa cumvrei ». Exista si bilete pentru concert, dar n-am idee nici unde se gasesc, nici cat costa. Am idee insa de faptul ca pomenitul concert e organizat de Fundatia Culturala « Aurel Mitran ».
Prima problema pe care v-o propune textul asta e insasi ratiunea lui de a fi. Ca de ce sa nu stau io linistit jucandu-ma cu Pisicu si cu mingiuta galbena, in loc sa stau cocosat peste taste ? Ca doar e inutil s-anunt concertu (io nefiind nici ruda cu performerul, nici partener de presa, nimic, nimic). Pai, ma grabesc sa enunt « pai »-ul salvator, scriu textul asta numai pentru a putea sa reflectez asupra unei mici chestiuni. (Ca io pot sa reflectez numai cu degetele pe taste sau cu stilou pe hartie.)
Mica chestiune asupra careia intentionez sa reflectez este adjectivul « extraordinar » care se refera la pomenitul concert al robului lui Dumnezeu Alexandru Andries. Io stiu ca de ani buni incoace Alexandru Andries ofera copiilor, cu generozitate, un concert de Mos Nicolae, in prima saptamana a lui decembre. Zic de Mos Nicolae pentru c-asa zicea el pe vremuri intr-un interviu. Si tot in interviul ala zicea ca vrea sa faca un concert de Mos Niculae de fiecare Mos Niculae, adica in fiecare an. Uitandu-ne ca Pisicu-n calendaru din Outlook, vedem ca datele se brodesc si ca pomenitu concert extraordinar e taman traditionalul concert anual pe care il ofera Andries. Atunci de ce e concertul asta extraordinar ? Pentru ca nu se mai tine la TNB, ci la MNAR ? In cazul asta, nu concertul este extraordinar, ci circumstantele sunt extraordinare. Sa fie vorba de o scapare a Fundatiei Mitran ? In fuga condeiului, vreo fata de la pr ar fi putut sa dea cu copy/paste, c-asa am mai vazut io fete de la pr, de-au iesit comunicate mai ceva ca anunturile de la balci. Sau sa fi fost o folosire intentionata a adjectivului « extraordinar » ?
Daca as reciti paragrafele demai sus slava Dumnezeului Nepalului ca n-o fac, m-as plictisi, m-as reculege tragand fum in piept si as sugera ca concertu de Mos Niculae e ca revelionu, pana la noi ordine-n calendar vine negresit. Dar, as continua, prin chiar faptul ca vine negresit, concertul nu devine oare « ordinar » ? Adica obisnuit… Cum ar suna asta pe afis : « Concert ordinar. Alexandru Andries ».
Stand si uitandu-ma la Pisicu, care doarme impacat pe o perna maro, imi dau seama ca exista 2 probleme de care se loveste sugestia mea de mai devreme.
Prima problema e ca daca spun ca concertu lu Andries e ca revelionu, si daca mai spun ca concertu e ordinar, ar trebui sa fie adevarat ca revelionul e un lucru ordinar. Dar revelionul nu e la ordinea zilei. El vine o data pe an, la fel ca si concertu lu Andries. Sunt ordinare lucrurile care vin o data pe an ? Care este termenul de garantie al lucrurilor ordinare ? E ceva ordinar sa ma duc la facultate sau la redactia Imagoo, dar e extraordinar sa ma duc la Sovata si sa beau sampanie la miezul noptii. Problema ramane deschisa pana cand vor reusi sa explicam cat de des trebuie sa se repete un eveniment ca sa poata fi numit ordinar.
A doua problema e mai generala si priveste stabilirea de legi prin inductie. S-ar putea spune ca un eveniment este ordinar daca se intampla in conformitate cu o anumita lege. De pilda e ceva ordinar ca un mar sa cada atuncicand nu are nici un sprijin. Extraordinar ar fi ca merele sa pluteasca, incalcand legea gravitatiei. Dar exista oare vreo lege care sa ne spuna ca, invariabil, se intampla – o data pe an – un concert Andries ? Oare observatia ca pomenitul concert se intampla in fiecare an, in prima saptamana din decembrie, e oare suficienta pentru a fundamenta formularea unei legi ? Dar daca, doamne fereste, Andries isi rupe un deget si nu mai poate canta? Povestea asta seamana foarte tare cu parabola curcii inductiviste a lui Popper. Hai ca de mult vroiam sa v-o spun. O curca observa ca este hranita in fiecare zi. Observa ca este hranita in zilele cu soare, in zilele ploioase, martea, in zilele in care nu canta nici un cocos, in orice circumstanta posibila. Atunci, pe baza acestor observatii minutioase, formuleaza fericita legea « Sunt hranita in fiecare zi”. Se intampla insa sa vina ajunul zilei de 10xgiving si curca sa nu mai fie hranita, ci taiata. O tragica infirmare a unei legi inductive. Acestea fiind circumstantele, ar fi poate mai intelept sa judecam fiecare eveniment in unicitatea lui. Sau sa nu ne mai gandim la asta si s-ascultam muzica. De pilda a lui Andries. Hai.

— scris de gavagai