Comportamentu lu Pisicu. Fişă de observaţii

Pisicu manifestă următoarele comportamente:

1. Comportamentu cân doarme. Cân doarme, Pisicu stă liniştit, ghemuit sau întins, şi uiţi adesea că mai există pe lume. Pisicu manifestă acest comportament mai ales cân sunt io plecat de-acasă. Sau noaptea târwiu, cân am de scris (ca acum), de mi se face şi mie somn.

2. Comportamentu cân doarme şi visează. Cân doarme şi visează, Pisicu mişcă din mustăţi, îşi strânge ochii, face diverse mutre, îşi scoate ghearele, are erecţie şi mişcă din mâini de parcă ar vrea sa prindă fluturi de noapte. Apoi oftează, se-ntoarce pe partea cealaltă şi doarme fără să viseze (vezi 1.), până cân fac imprudenţa să provoc vreun zgomot suspect, în măsură să-i atragă atenţia şi să-l trezească.

3. Comportamentu cân se trezeşte. Cân se trezeşte, Pisicu începe prin a se uita nelămurit în jur, continuă prin a căsca (cu gura larg deschisă şi cu ochii întredeschişi) şi sfârşeşte prin a se întinde. Cân se întinde, Pisicu îşi întinde de fapt doar mâinile, picioarele şi coada; spre deosebire de mine, Pisicu nu îşi întinde şi coloana, ci o face ca o seceră. După ce face toate astea, Pisicu miauna, anunţând că s-a trezit.

4. Comportamentu când îi e foame. Când ăi e foame, Pisicu ridică coada,miaună, toarce, îmi sare-n braţe şi se freacă de cele mai la-ndemână părţi ale corpului meu (de regulă mâinile sau picioarele). Toate astea îi ia cam 2 minute. Apoi, fără veste, pleacă mieunând, torcând şi cu coada ridicată spre castronaşele lui si pare a uita de mine.

5. Comportamentu cân mănâncă. Înainte de a mânca, Pisicu se duce bănuitor spre castronaşe. Începe să amuşineze de parcă s-ar afla pentru prima dată în prezenţa mâncării. Apoi îşi începe masa. Începe invariabil prin a mânca mâncare pentru pisici uscată. Apoi bea un pic de lapte. Îl bea astfel: îl miroase şi se apleacă să bea, dar nu-şi dă seama unde se află suprafaţa lichidului şi tresare la contactul brusc cu el. După care lipăie fericit. Apoi se duce lângă frigider, se întoarce cu spatele la el şi cu faţa la mine, se uită în ochii mei şi miaună. E semnul care-mi spune că vrea să-i dau şuncă de Praga. Pisicu se uită atent la bucăţile de şuncă. Le miroase. O alege pe una dintre ele, o linge şi începe să muşte din ea, cu capul într-o parte. Când ajunge la a treia bucată, începe sa se joace cu ea, de parcă ar fi un şoarece pe jumătate mort de spaimă.

6. Comportamentu cân miroase scrumiera. Cân vede scrumiera, Pisicu nu se poate abţine să n-o miroasă. (Într-adevăr, scrumiera seamănă cu castronaşele lui.) Când o miroase, îşi apropie nasu de ea şi inhalează. După ce inhalează, pufneşte moderat şi pleacă cu coada pe sus.

7. Comportamentu cân miroase alcool. Cân am lângă mine un pahar cu whiskey (şi nu cu ţuică de căpşune, cum m-a minţit Iuli că-mi aduce), Pisicu e tare curios să miroasă ce e-n pahar. Se-apropie vesel de pahar, dar cân centrii lui olfactivi îl informează că vaporii de alcool au intrat în contact cu mucoasa nazală începe să pufnească tare, se scutură şi fuge. Şi nu se mai apropie de pahar până seara următoare.

8. Comportamentu cân face pipi. Cân face pipi, Pisicu se duce întotdeauna la cutia cu nisip. Cân ajunge la cutie, Pisicu intră în eaşi se-nvârte de 3 ori în juru cozii, mirosind nisipu. Apoi sapă cu mâinile o gaură mică în locu ales, se-ntoarce şi face pipi fix în gaură. După care începe să acoepere gaura. Pisicu cdrede întotdeauna că gaura e mai mare decât e de fapt şi vrea să se asigure că a acoperit-o bine, drept pentru care proiectează multe grauneţe de nisip afara din cutie (după 16 observaţii, am constatat că proiecteză în medie 58 de grăunţe).

9. Comportamentu cân face alceva. Cân face alceva (ce-a-ngropat pisica), Pisicu-ncepe prin a trage un pârţ. Apoi se duce la cutie şi face ce face cân face pipi. Numai că de data asta crede că groapa pe care trebuie s-o acopere e un crater, drept pentru care dă istericcu mâinile prin nisip. De data asta, număru grăunţelor de nisip proiectate afară din cutie e mult mai mare.

10. Comportamentu cân se spală. Cân se spală, Pisicu scoate limba (care e foarte aspră) şi şi-o trece cu o insistenţă furioasă pe toată suprafaţa blănii, adoptând cele mai imposibile poziţii. Pe faţă şi pe după urechi se spală cu ajutoru mâinilor. (NB E lăudabil că Pisicu se spală cu atâta insistenţă. Pisicu Liviei nu se spală deloc.)

11. Comportamentu cân mă duc la budă. Cân mă duc la budă, Pisicu vine după mine, îmi sare-n poală şi începe să toarcă. Mi-e foarte greu sa-l conving să se dea jos. De regulă reuşesc abia după ce îi arăt chiuveta.

12. Comportamentu cân se urcă pe chiuvetă. Cân se urcă pe chiuvetă, Pisicu dă 2 ture pe marginea ei. Apoi bagă mâna în gaura de siguranţă. Văzând că nu găseşte nimic, se plictiseşte şi se culcă pe fundu chiuvetei. Mi-e foarte greu să-l scot de-acolo.

13. Comportamentu cân m-aplec. Cân m-aplec, Pisicu-mi sare-n spate pe nepusă masă şi începe să toarcă, mângâindu-se de paru meu.

14. Comportamentu cân vine cineva-n vizită. Cân vine cineva-n vizită, Pisicu nu ştie ce să facă. Că pe mine nu mă viziteată nimeni. (În afară de atunci când am avut probleme cu netu şi nu-l aveam încă pe Pisicu.)

15. Comportamentu cân vede porumbei. Cân vede porumbei, Pisicu îi vede prin fereastra de la hol. Se duce titptil spre fereastră, sare şi se opreaşte chiar când e pe punctu de a da cu nasu-n geam. Apoi îşi lipeşte nasu de geam şi tare s-ar mai duce după porumbei, da io nu-l las, ca să nu cadă prin luminatoru vecinei de dedesubt, care are o căţea-lup.

16. Comportamentu cam vin de la redacţie. Cân vin de la redacţie, Pisicu este sau nu este. Cân nu este, este pe acoperiş, şi io mă sperii de fiecare dată crezând că a căzut şi l-a prins căţeaua-lup a vecinei de dedesubt sau Pisica cu Clopoţel. Cân ma sperii ca prostu, mă duc în pod, deschid geamu şi-l chem, iar el vine mieunând vesel. Când este, Pisicu vine lângă uşă, aşteaptă să o deschid ş-apoi începe să se frece de picioarele mele. După care începe să miaune, cerând să-i dau de mâncare, chit că are încă în castronaşe. După ce mănâncă (pro forma), vine pe canapea, se lipeşte de mine şi începe să toarcă.

17. Comportamentu cân prindem fluturi de noapte. Când e noapte şi intră în casă un fluture de noapte, Pisicu e foarte fericit (spre deosebire de Andra, care ţipă şi fuge închizând uşa camerei în urmă). Fericit fiind, Pisicu începe să sară după fluture. Dar fluturele zboară pe sus, pe lângă bec, atras de frecvenţa curentului prin fir, care e aceeaşi cu a sunetelor de împerechere emise de femelele-fluturi de noapte. În momentele-alea nu mă lasă inima să nu-l ajut pe Pisicu, aşa că încep să dau bezmetic din mâini, sperând să lovesc fluturele de noapte. Pisicu se uită la mine cu o uimire condescendentă. Dar fluturii de noapte sunt proşti: atunci când zboară în juru becului, urmează mereu aceeaşi traiectorie (circulară sau în spirală), aşa că mi-e relativ uşor sa-i ard o palmă fluturelui care ne-a intrat în casă. Fluturele cade ameţit, spre mearea bucurie a lu Pisicu, care-l prinde dintr-un salt. După care se joacă cu el. Cân fluturele-şi revine şi-şi reia zboru, Pisicu face un salt incredibil (prin aceea că-şi schimbă traiectoria cu ajutoru cozii, îşi întinde mâinile în direcţii diferite si aterizează în picioare după o rotaţie de 360 de grade în juru axei sale); însă, de regulă, fluturele-i scapă printre degete. După ce-i scapă printre degete reîncepem jocu ş-o ţinemtot aşa până cân Pisicu se plictiseşte şi omoară fluturele. (Andra se supără întotdeauna când omorâm fluturi. Zice să-i prindem şi să le dăm drumu-afară pe geam. Da noi nici nu vrem s-auzim d-aşa ceva.)

18. Comportamentu cân se joacă cu ghemotoace de staniol. Cân se joacă cu ghemotoace de staniol, Pisicu e tare bucuros. Loveşte ghemotocu cu mâna şi îl lasă să se rostogolească pe covor. Cân ghemotocu se opreşte, Pisicu îşi lipeşte burta de podea, dă de câteva ori din fund la dreapta şi la stânga şi sare prinzând ghemotocu. Pornind de la observarea acestui joc, am dedus că Pisicu (spre deosebire de Ivan Ivanovici), posedă facultatea imaginaţiei. Lucrurile stau aşa: Pisicu ia ghemotocu-n mână şi-l aruncă-n aer, imaginându-şi că e un fluture de noapte pe care-l prinde din zbor; sau rostogoleşte ghemotocu până la marginea covorului şi îl împinge sub covor,imaginându-şi că e un animal care vrea să scape. Când ghemotocu ajunge într-un impas (de pildă într-un colţ de cameră sau între firele de cere ne împiedicăm cu toţii), Pisicu îl ia în gură, îl duce într-o zonă mai liberă şi îşi continuă jocu.

19. Comportamentu când interacţionează cu alte pisici. Pisicu preferă să nu interacţioneze cu alte pisici. Când a interacţionat cu Pisica cu Clopoţel, care venea în vizită uneori, s-a speriat foarte tare.

20. Comportamentu când scriu. Io, când scriu, nu scriu ca contemporanii mei, anume cu degetele pe taste, ci cu stilou pe hârtie. Când scriu, Pisicu începe prin a sări după stilou. Apoi, după ce pun stilou jos, se culcă pe-o parte şi-ncepe să se joace cu el. După care-şi bagă mâinile sub teancu de foi pe care-l am în faţă. Negăsind nimic, se plictiseşte şi se culcă pe foaia pe care scrisesem. Se uită-n ochii mei şi se-ntinde. Începe să toarcă. În timp ce toarce, îşi pune mainile pe faţa mea şi mi se joacă în barbă.

21. Comportamentu cân bea apă. Cân bea apă, Pisicu face ca atunci cân bea lapte.

22. Comportamentu cân se joacă cu Şoricelu. Cân se joacă cu Şoricelu, Pisicu face cam aceleaşi lucruri ca atunci cân se joacă cu ghemotoace de staniol. Numa că pe Şoricel îl prinde adesea de coadă.

23. Comportamentu când aude câini lătrând. Când aude câini lătrând, Pisicu ciuleşte urechile lui mari, se nelinişteşte, se uită speriat spre geam şi îmi sare în poală, Apoi se culcă şi începe să toarcă.

24. Comportamentu când e obscen. Pisicu nu e niciodată obscen.

25. Comportamentu cân mănâncă dulciuri. Cân mănâncă dulciuri, Pisicu e tare fericit. Asta pentru că Pisicu e mort după dulciuri. Mănâncă nu numai ciocolată, ci chiar şi dulceaţă de cireşe amare. Îi plac în mod deosebit bomboanele Mozart, că poate să se şi joace cu ele, fiind rotunde şi în staniol.

26. Comportamentu cân se uită la sticla cu apă minerală. Cân se uită la sticla cu apă minerală, Pisicu e fascinat. După ce dărâmă sticla, stă câte o oră şi priveşte cum ies bulele de dioxid de carbon la suprafaţa lichidului. Cân nu mai ies bule, ştie să lovească sticla. Din asta se deduce nu numai că e inteligent, ci şi că are o răbdare de pitbull.

27. Comportamentu când îşi suge degetu. Pisicu, spre deosebire de alte pisici, ştie să-şi sugă degetu. De fapt nu degetu, ci antebraţu. Se ghemuieşte langă mine, începe să toarcă si îşi înfundă botu-n antebraţ, mişcând din fălci. Cu siguranţă că îşi imaginează că suge ţâţa mă-sii. Când îşi imaginează asta, are erecţie.

28. Comportamentu când îl apucă nebunia de noapte. Ca orice pisică, Pisicu se complace dă se lase apucat de nebunia de noapte. Din fericire nebunia de noapte il apuca dimineata la 9. În clipele-alea începe să alerge de nebun prin casă şi să lovească tot ce prinde. Ochii i se acoperă cu o peliculă fosforescentă, de ţi se face şi frică de el.

29. Comportamentu cân mă atacă crezându-mă prada lui. Când mă atacă crezându-mă prada lui, Pisicu îmi prinde mâna sau picioru (da fără să-şi scoată ghearele) şi mă muşcă (da foarte încet). Mai trist e când mă crede prada lui şi sunt învelit cu cearceafu, că nu ştie că io sunt prada lui.

30. Comportamentu cân cânt la chitară. Io, cân cânt la chitară, cânt numai blues. Pisicu, care nu înţelege legătura între sunete şi mişcările mâinilor, începe prin a-mi prinde degetele. Apoi, văzându-se reflectat pe suprafaţa lucioasă a chitării, crede că interacţionează cu o altă pisică şi începe să lovească chitara. În cele din urmă sare după mustăţile corzilor.

31. Comportamentu cân mă iubeşte. Cân mă iubeşte, Pisicu stă lângă mine, foarte aproape de faţa mea, şi se uită in ochii mei şi e plin de iubire.

Concluzie. Se vede treaba că am o viaţă tare tristă, dacă am fost în stare să observ atâtea lucruri.

— scris de gavagai