Profitând de faptu că Mio s-a-nvârtit de-o bursă şi că deci poate să-mi asigure, în caz de nevoie, banii de tutun de rulat (Amsterdamer sau Old Holborn), mi-am zis
- Ce carnea mea, ia să dau şi io o fugă până la Paris, să văz care mai e mişcarea.
Mişcarea era tot aia. Publicitate mai proastă ca-n Franţa nu mi-a fost dat să văd niciunde. Noroc că sunt solduri şi poţi să-ţi pierzi vremea cumpărând fleacuri. Şi noroc că m-am întâlnit cu Seko, prietenul meu de pahar din facultate.
M-am întâlnit cu Seko joi după-masă. Am decis să ne îmbătăm gratis, ca pe vremuri. În Paris, singurele locuri în care te poţi îmbăta gratis sunt marile hoteluri. Nu hoteluri de fitze, ca alea pe care Paris Hilton o să le facă roz (abia aştept), ci hoteluri cu-adevărat mari, precum Crillon, ăla de lângă Obelisc. De intrat, n-a fost prea greu să intrăm – am pretins că facem pare din delegaţia oficială a preşedintelui ivorian – da’ la plecare a fost oribil, că Seko adormise pe sunetele de harpă pe care le tot mulgea una care n-a vrut să-mi dea număru de telefon, iar şefu de sală mă tot întreba la ce cameră să-l ducă pe prietenul meu. (Jur că n-o să mai beau în viaţa mea cu Seko.) Am ieşit cu greu, cărându-l împreună c-un boy (alb) şi urlând la potar să cheme o ambulanţă (e cea mai sigură metodă de a părăsi un atare loc de beţie). Tare-aş vrea să fi văzut mutra lu Seko vineri dimineaţă, când s-a trezit la spitalu Necker (de copii).
(Pont pentru ivorieni. Un bilet dus-întors Paris – Ougadougou Burkina costă 460 de euro. De acolo puteţi lua autobuzul, cam 15-20 de euro.)
Pont pentru fete. Eram într-o cafenea din piaţa Amzei şi mi-a fost dat să văd o femeie la 50 de ani (genu care se descurcă-n viaţă, divorţată, cu studii superioare şi partid) lăudând noua modă a pantalonilor îndesaţi în cizme. Aici a cam trecut moda asta. N-am mai găsit-o decât în cartiere îndoielnice, precum Barbès şi Porte de Clignancourt. Cea mai nouă tendinţă se referă la dressuri – care trebuie să fie lungi, negre, groase, mate şi lucioase (lycra). După ani şi ani, s-a renunţat în sfârşit la fusta peste pantaloni. Nu însă şi la fularele multicolore.
Pont pentru mine. Să mă duc cât mai repede la Cosmopolitane, m-a sunat Antoine să-mi spună că se recruteză medele.
Pont pentru melofili. Dj Nick V din Manchester, mai ales cu seara Guys&Dolls, pe care-o ţine de trei ani. Laurent Garnier la Marsilia (Cabaret Aléatoire); nu l-am auzit, da am auzit că-i cel mai tare dj francez după moartea lu Yann Quélennec.
Pont pentru homosexuali. Petrecerile lu Nick V şi „Le bar”, lângă Odeon, un club sinistru cu statui de chinezi morţi.
Pont pentru publicitari. „Le kitsch”, club pe lângă Fiicele Calvarului, din tavanul căruia atârnă porci înaripaţi. Un cocktail – 7,5 euro.
A consemnat sluga dumneavoastra Gavagai M’bo
— scris de gavagai