Am închis ochii şi-am văzut nişte domni bărboşi din secolul 19. Stăteau înşiraţi pe două coloane, ca la nuntă – atunci când ies mirii din primărie – şi salutau ceremonios nişte domni din secolul 21. Oamenii din secolul 21 le strângeau mâinile cu teamă, ca nu cumva să-i vadă dezintegrându-se ca nişte manuscrise foarte vechi.

Că altfel nu îmi explic. Stiloul meu magic a încetat să scrie. Aşa, din senin. N-a mai vrut şi pace. E un stilou frumos, cu peniţă subţire, şi e făcut din fier, să nu se rupă când mă aşez pe el, cum s-a rupt cel negru, făcut pentru scris caligrafic.
Deci unul/una dintre voi m-a blestemat.

După membrele sale, retorica se compune din patru părţi. În textul acesta le voi prezenta dimpreună, urmând ca pe viitor să mă ocup îndeaproape de fiecare în parte.
Regret foarte tare că nu cunosc jargonul retoric românesc – dac-o exista – şi că voi fi nevoit să improvizez; dar, vorba altcuiva, what is a name?, important [...]

Salinger a murit, aşa cum o să murim cu toţii. A scris, aşa cum făceam io noapte de noapte. A fost pătruns de importanţa literaturii în viaţa de zi cu zi a gândurilor omului, aşa cum sunt pătrunse multe din persoanele pe care le cunosc şi care-mi sunt dragi. S-a dat mare şi rotund (aici [...]

Retorica, zis foarte pe scurt, e arta care ne-nvaţă să vorbim (şi uneori să scriem). Marele său interes e acela că se oferă să ne prezinte sistematic şi raţional mijloacele de expresie pe care le-aveau oamenii la-ndemână înainte de apariţia lui gavagai pe pământ.
De fapt retorica face mult mai mult decât doar atât, şi e [...]

Pagini (172): 1 2 3 4 Urmatoarea » ... Ultima »